Se va desfiinţa paraclisul universitar Sfântul Nicolae, “biserica rusă” ?

Biserica Sfântul Nicolae - Paraclis Universitar

Din cele comunicate de un prieten, Biserica Sfântul Nicolae, Paraclis al Universităţii Bucureşti, este pe cale a fi oferită credincioşilor bulgari.

Ştirea aceasta tristă a fost comunicată sâmbătă credincioşilor de către părintele paroh Vasile Gavrilă care a solicitat celor care doresc ca această biserică să rămână paraclis universitar în Arhiepiscopia Bucureştilor să se roage Sfântului Nicolae rostindu-i acatistul sau/şi citind Psaltirea.

Cunoşteam deja tulburarea creată în sânul comunităţii bulgare de faptul că fosta biserică a comunităţii a fost desemnată să devină parohie a Arhiepiscopiei Bucureştilor, cunoşteam faptul că mica comunitate bulgară a fost îndrumată să participe la slujbele bisericii Sfîntul Nicolae dar nu cunoşteam termenii acestei îndrumări.

Apelul părintelui este cutremurător. Evident prima întrebare care îmi vine în minte este de ce, cum, cine nu cunoaşte activitatea misionară legată de această comunitate pe parcursul a aproape două decenii, “Serile filocalice”, colindul în spitale, sutele de mii de spovedanii ale studenţilor perindaţi pe sub patrafirul părintelui Vasile sau Iulian.

Culmea este că acum vreo opt ani exista o propunere din partea unui grup de reflecţie din Bucureşti, nu contează localizarea sa, de a se realiza un schimb de edificii între comunitatea bulgărească şi cea a studenţilor pe motiv că spaţiul şi iconografia bisericii ruse nu ar fi pe deplin proprii unei slujirii în limba română. Era doar o teorie infirmată de orice Sfântă Liturghie de aici.

Sper ca lucrurile să rămână şi acum doar la stadiul de vorbe.

Rămâne apelul părintelui…

“Ţarul” – un nou film de Pavel Lungin, regizorul lui “Ostrov”

"Ţarul"

Este 1565 şi Rusia este răvăşită de foame şi de războiul cu Polonia.  Ivan cel Groaznic, primul ţar al Rusiei (autointitulat, ţar de la cezar), îl invită pe Filip prietenul său din copilărie să devină Mitropolit al Rusiei.În ciuda prieteniei lor sincere, noul mitropolit se revoltă împotriva cruzimii şi torturilor folosite de ţar în politica sa.

Regizorul este Pavel Lungin cunoscut în Rusia şi pretutindeni pentru filmul “Ostrov” (2006) despre un călugăr rus care devine sfânt nebun pentru Hristos. Pyotr Mamonov, care a jucat rolul principal din ” Ostrov”, este acum ţarul Ivan.. Opozantul său este Oleg Yankovsky, în rolul mitropolitului, trecut la Domnul în luna mai la vârsta de 65 de ani. Dintre cele mai notabile filme în care a jucat menţionez “Oglinda” (1975) şi “Nostalgia”(1983) în regia lui Andrei Tarkovsky precum şi “Doctor Jivago” (2006) – o ecranizarea rusească pentru TV a romanului lui Boris Pasternak, a nu se confunda cu filmul lui David Lean despre care am vorbit pe blog.

Ca şi în “Ostrov” dar poate şi mai evident, influenţa lui Tarkovsky şi Eisenstein structurează modul de abordare al scenariului (unde Lungin este co-autor).

Concluzia, “Ţarul” este o naraţiune istorică vizând conflictul dintre Biserică şi Stat, o metaforă a Rusiei trecute şi prezente după cum îl descrie Lungin.

Actorul Oleg Yankovsky în 2008 pe platou, într-o pauză de filmare.

+++

Căutând în istorie am înţeles că Ivan cel Groaznic a ordonat Maliutei Scuratov să-l ucidă pe Sfântul Mitropolit Filip deoarece îi demasca politica şi planurile lui sângeroase. Mai jos viaţa Sfântului Mitropolit Filip din sinaxarul de la Radonej :

Corul de fete al seminarului din Zagorsk

Înregistrarea face parte dintr-un documentar dedicat ortodoxiei din Rusia. Sunt trei cântece în acest fragment, primul se foloseşte de parabola oii rătăcite: “Unde îţi este micul meu miel ascunderea/ Cât de departe au mers cu tine? / Fie pierdut ai fost în Rai / Sau ai găsit casă în înălţimi?”.

Cel de-al doilea este o variantă de “La mulţi ani!” – “Mnogaia leta!”  iar ultimul este un cântec tradiţional de Crăciun din Ucraina, un colind.

InceSaz – Ebrûlî

Traducerea ar fi Cel puternic. Câtă delicateţe…

Batiuşka Nikolai Gurianov

Părintele Nikolai Gurianov  este cunoscut şi apreciat în Rusia de către credincioşi ca fiind unul dintre stareţii ultimului secol al Bisericii Ortodoxe.  S-a născut în 1909 undeva lângă Sankt Petersburg, a fost prigonit de comunişti făcând şapte ani de lagăr, a slujit ca preot în statele baltice iar din 1958 s-a retras pe insula Zalit unde a petrecut retras 42 de ani într-o modestă căsuţă de lemn, fiind cercetat aici de mulţi pelerini din întreaga lume. De la mijlocul anului 1999 stareţul nu a mai primit pelerini, scrisorile acestora de căutare a unei deschideri ajungând până la preşedenţie.

În ultimul an de viaţă, în ciuda bolilor sale a primit pe toţi cei care îl cercetau  pentru a-i instrui şi întări în credinţă. Pe 24 august 2002, la 92 de ani, părintele a murit fiind îngropat pe insula unde a trăit retras.
Din viaţa părintelui am reţinut câteva momente..

Despre adevăratul ucigaş al lui Michael Jackson – articol de Mircea Cărtărescu

Michael

Titlu original  al articolului este “Jacko, aşa cum (n-)a fost” şi a apărut în Evenimentul Zilei, 3 iulie 2009. Am încercat să scriu şi eu ceva, am renunţat în cele din urmă, îl citez doar pe părintele Sofronie Saharov dintr-o scrisoare către David Balfour: “Tragic pentru mine în toate acestea nu e că oamenii suferă atât, ci că mor fără să fi cunoscut pe Dumnezeu.”

Voi vorbi cu milă şi groază despre bietul, hidosul Michael Jackson, nefericitul rege al muzicii pop, pe care America l-a creat, America l-a distrus, sadic şi cu bună ştiinţă, iar acum America îl plânge ipocrit, totul în cadrul unui show colosal care aminteşte flagrant de pâinea şi circul Romei antice.

E drept, în zilele noastre gladiatorii nu mai sunt spintecaţi în arenă sub ochii cetăţenilor, ai matroanelor şi-ai clienţilor la o simplă întoarcere în jos a degetului mare. Dar circul merge mai departe, cu poleiala lui de glorie şi cu ploaia de aur revărsată peste capetele vedetelor, venerate ca zeii şi sfâşiate apoi cu aceeaşi fervoare.

Biserica ortodoxă în România de astăzi – Interviu cu părintele Vasile Gavrilă

Părintele Vasile Gavrilă

Interviul este preluat din ziarul “Adevărul” unde a apărut cu titlul „Comuniştii s-au infiltrat în sânul Bisericii” , autor George Rădulescu , data 3 iulie 2009. Părintele ca întotdeauna prezintă un punct de vedere echilibrat pe probleme controversate abordate şi pe acest blog, mă gândesc la problema politicului şi cea a paşapoartelor cu cip.

Părintele Vasile Gavrilă spune că persecuţia perfidă a vechiului regim împotriva creştinilor îşi face încă simţite efectele în ţara noastră, mulţi români neasumându-şi obligaţiile moral-religioase pe care le au.

Are „cuvânt cu putere multă”, după cum scrie în Evanghelie (Marcu 1, 22), charismă şi, în plus, priză la tineri. Slujeşte într-o biserică din centrul Bucureştilor şi are o emisiune ce se bucură de audienţă la postul public de televiziune – „Duhovnicul de la miezul nopţii”. Părinte Vasile Gavrilă vede deseori lucruri pe care noi, cei copleşiţi de problemele cotidiene, le ignorăm cu bună ştiinţă.

Spre exemplu, oameni ale căror vieţi păreau distruse de alcool şi droguri, dar care s-au salvat şi au început să performeze după ce au găsit înţelegere şi sprijin în cadrul lăcaşelor de cult. Aceste cazuri nu sunt deloc puţine, cum ar putea crede unii, dar sunt numeroşi aceia care trec nepăsători pe lângă ele.

Părintele Vasile Gavrilă avertizează că românii au ieşit „căldicei” din punct de vedere spiritual după deceniile de totalitarism, dar este convins că tinerii de astăzi au un potenţial enorm pentru a schimba la faţă România. Fără a încerca să-i menajeze pe ierarhi, el explică limpede că, de multe ori, aşteptările noastre în privinţa oamenilor Bisericii sunt exagerat de mari, dacă ţinem cont de presiunile şi persecuţiile la care au fost supuşi înainte de 1989.

Mărturii despre viaţa muceniţei Daniela

Daniela

Această floare aleasă a răsărit pe pământul românesc în anul 1967. De micuţă era foarte apropiată de Dumnezeu. Când ieşea de la şcoală trecea totdeauna pe la biserică. Pentru aceasta era mustrată foarte aspru de tatăl ei: „Unde ai fost? Toata ziua la biserică? La popii tăi? Ce ţi-a dat ţie Dumnezeu?” Iar ea nu zicea nimic, numai lacrimile îi curgeau pe obraji.

Era evlavioasă şi stătea mult timp la rugăciune. La banchetul de la sfârşitul liceului n-a vrut să se ducă. Diriginta ei o ruga: „Hai, Dănuţa, vino şi tu cu noi!”, însă ea a zis: „Nu pot, dar să ştiţi că eu vă iubesc foarte mult pe toţi, însă la banchet nu pot veni…iertaţi-mă…”. Era foarte blândă şi foarte bună cu toţi. Îi ajuta pe colegi la lecţii; stătea şi noaptea să scrie pentru ei. Învăţa foarte bine, atât la şcoală, cât şi la facultate. Îi plăcea foarte mult să lucreze. Toate hăinuţele ei erau făcute de ea.

A fost fiică duhovnicească a Cuviosului Părinte Sofian de la Sfânta Mănăstire Antim.

Revelaţie şi libertate în ortodoxie– Părintele Rafail Noica

Un al doilea fragment extras dintr-un cuvânt în limba franceză susţinut de părintele Rafail Noica  în cadrul unei întâlniri petrecute în urmă cu mai mulţi ani, întâlnire la care au participat reprezentanţi ai bisericii ortodoxe din Franţa şi România. Primul fragment îl găsiţi aici şi se referă la posibilităţile unei viziuni holistice asupra vieţii.

…Prin Hristos, îl vedem pe adevăratul Dumnezeu. Care adevărat Dumnezeu? Mulţi spun că e ca şi cum ar fi doi Dumnezei în Biblie, unul al Vechiului Testament, care pedepseşte, care este supărăcios şi aşa mai departe, şi altul Hristos, care spune “iubiţi pe vrăjmaşii voştri”, şi care nu seamănă cu cel din Vechiul Testament. Nu Dumnezeu este Cel care se schimbă; dacă ne uităm bine, în Vechiul Testament Dumnezeu nu poate vorbi decât prin oameni. Şi fiecare om îl înţelege într-o măsură mai mică sau mai mare, măsura în care poate trăi el însuşi. Este o relaţie absolut directă între trăire şi concepţie, de unde nevoia de a avea o viaţă ascetică pentru a avea o teologie corectă.

Nu se pune problema numai de a studia şi de a studia cărţi corecte, ci şi de a trăi într-un anume fel.