“Nu e decât o suferință, a fi singur” – Despre căsătorie, cu părintele Dumitru Stăniloae

Casatoria ca legatura naturala pe viata intre un barbat si o femeie se intemeiaza pe faptul ca barbatul si femeia numai impreuna alcatuiesc umanitatea completa. “Nu e decat o suferinta, a fi singur”. Nici Dumnezeu nu e o singura persoana. Caci in acest caz n-ar fi iubire, ba n-ar fi peste tot persoana, deci Dumnezeu. De aceea nici omul n-ar fi chipul lui Dumnezeu, daca ar fi o monada inchisa. In acest caz existenta lui ar fi un chin, daca ar mai exista peste tot.

Părintele Dumitru Stăniloae – Iubirea interpersonală

Părintele Dumitru vorbeşte liber, din trăirile şi cunoaşterea sa, despre existenţa noastră şi aşezarea ei după modelul existent în sânul lui Dumnezeu /Sfintei Treimi, despre diferenţele dintre dragostea adevărată, interpesonală, şi afecţiunea faţă de un obiect sau animal.

Conferința ”Obișnuirea omului cu Duhul Sfânt” în format mp3

Conferința ”Obișnuirea omului cu Duhul Sfânt” în format mp3, susținută de părintele Melhisedec de la Mănăstirea Lupșa pe 18 martie, poate fi descărcată timp de 10 zile de aici. Puteti folosi de asemenea link-ul de download, anume http://dl.transfer.ro/transfer_ro-20mar-dcd7614b1c2ab4c.zip .

Gianna Jessen, cuvânt împotriva avortului

Gianna Jessen este supravieţuitor al unui avort prin metoda salină. Discursul înregistrat aici a fost rostit în Queen’s Hall, parlamentul din Victoria, Australia, în ajunul dezbaterii privind legalizarea avortului.

“Despre formele singurătăţii” – cu părintele Dumitru Stăniloae

Testamentul integral al IPS Bartolomeu Valeriu Anania

Valeriu Anania

Subsemnatul ANANIA VALERIU, pe numele de călugăr BARTOLOMEU, Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolit al Clujului Albei, Crişanei şi Maramureşului, domiciliat în Cluj-Napoca, P-ţa Avram Iancu nr. 18, în vârstă de 88 de ani, aflându-mă în deplinătatea facultăţilor mintale, nesilit de nimeni, din voinţa mea liberă şi neviciată, dar cu sănătatea trupului din ce în ce mai şubredă şi cu sentimentul că nu mai e mult până când Domnul mă va chema acolo unde va crede El de cuviinţă, pentru cazul încetării mele din viaţă, însemnez aici câteva gânduri testamentare, spre cuvenită plinire şi fac următoarea dispoziţie testamentară:

Las toate drepturile mele de autor Fundaţiei „Mitropolitul Bartolomeu”, pe care am înfiinţat-o, din economiile proprii, pentru a oferi burse tinerilor merituoşi, dar lipsiţi de posibilităţi materiale.

Martiriul părintelui Isidor şi al celor 72 de creştini din Iuriev Derpto

Părintele Isidor şi cei 72 de mucenici din Iuriev

Pe 6 ianuarie 1472, de Praznicul Botezului Domnului, părintele Isidor împreună cu creştinii ortodocşi din parohia sa au mers după tradiţie la râul Omovzha din Iuriev Derpto, astăzi Taru sau Tartu, Estonia.

În regiunile unde apa îngheaţă de Bobotează, procedura de sfinţire a apei este deosebită. Se taie o parte din gheaţă, de regulă în formă de cruce si, pe acolo, se scufundă crucea de către preot sau episcop. Preotul Isidor a procedat exact asa sfinţind apa râului, de Boboteaza acelui an.

Imediat după slujbă părintele a fost arestat împreună cu toţi enoriaşii prezenţi la slujbă – în total 73 de persoane. Mai fuseseră şicane şi violenţe din partea autorităţilor catolice dar niciodată nu se mersese aşa departe. Motivul privării de libertate a fost bineînţeles un abuz, reclamând refuzul acestora de a trece la romano-catolicism. Parintele Isidor era deja vizat, de mai mult timp întărindu-i pe localnicii ortodocşi din zonă, încât aceştia să nu-şi lase credinţa nici măcar sub tortură.

O evocare a părintelui Dimitrie Bejan

Evocarea aparţine lui Marius Petrovici.

Anual, la început de an bisericesc (anul acesta: sâmbătă, pe 19
septembrie), rude şi ucenici apropiaţi se adună la mormântul părintelui
de la Hârlău pentru a săvârşi Sfânta Liturghie şi Parastas pentru
fericita odihnă a robul lui Dumnezeu Dimitrie preotul (1909-1995).

Părintele Dimitrie Bejan a fost unul dintre marii mărturisitori şi
supravieţuitori ai temniţelor comuniste. Din 1942 până în 1948 a trecut
prin mai multe lagăre sovietice, iar după 1948 a fost închis în
puşcăriile ţării natale tocmai pentru că susţinuse în faţa bolşevicilor
adevărul că Basarabia şi Bucovina sunt pământ românesc. Eliberat abia
în 1964, este urmărit şi prigonit de comunişti până după 1990, timp în
care rugăciunile şi sfaturile sale au întărit pe o mulţime de preoţi şi
credincioşi care îl cercetau.

“Avem timp pentru toate” de Octavian Paler

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.

Cuviosul Părinte Dumitru Stăniloae despre sfârşitul vremurilor

Pe foarte scurt, părintele Dumitru Staniloae (n. 16 noiembrie 1903 – d. 5 octombrie 1993) este prin opera (menţionăm doar traducerea celor douăsprezece volume din Filocalia şi trilogia despre Teologia  dogmatică ortodoxă) şi viaţa sa cel mai important teolog român din toate timpurile, preot, membru al Academiei Române, profesor universitar, dogmatist, scriitor şi ziarist. Probabil nu sunt depărtate vremurile când îl vom avea în sinaxarele zilei de 5 octombrie, unii dintre noi îl pomenim în rugăciunile noastre ca înţelept şi apropiat mijlocitor.

Mai jos veţi găsi două fragmente dintr-un interviu realizat de Sorin Dumitrescu, relevante pentru felul în care privea şi simţea părintele apropierea vremurilor din urmă. Părintele insistă mai ales pe starea în care trebuie să ne găseasca aceste vremuri, pe posibilităţile de sfinţire ale acestei lumi, despre crizele si psihozele care nu pot uneori tulbura.

Despre sfârşitul vremurilor, credinţa în posibilitatea iubirii şi sfinţirii în această lume, adevărata cale spre eshaton.

Despre isihasm, despre criza şi psihoza sfârşitului de mileniu, panica eshatologică existentă în România, modul cum să o apropiem de viaţa noastră întru Hristos.

“Cred că nu sunt semne că sfârşitul ar fi foarte aproape… sfârşitul existenţei pe pământ. Încă sunt foarte multe posibilităţi pentru o viaţămai înaltă a omenirii pe pământ. Cred că trebuie să se mai facă încă o mare experienţă înainte de a veni sfârşitul anume că nu ştiinţa rezolvă toate problemele pe care le are omenirea…Nu este epuizată teologic încă…Lumea ne poate deschide încă perspectiva unei experienţe noi a lui Dumnezeu, a puterii creatoare a lui Dumnezeu, a ceea ce vrea Dumnezeu cu noi în lumea aceasta…”