Gânduri la fântână
“Sărăcia” sau “Zlydni” este un filmuleţ de desene animate realizat cu figurine de plastelină după un basm ucrainean. “Fiecărei lacrimi un zâmbet îi raspunde” (Turcia) / “Cine sapă groapa altuia, cade singur în ea” (România) / “Apa care vine mare e un semn că se termină repede” (Armenia) , sunt câteva proverbe ce sunt verificate de poveste.
O poveste moscovită despre viaţa ferictului Vasile, cel nebun pentru Hristos. Regia aparţine Nataliei Verezovaia. Câteva informaţii despre Sfântul Vasile Blajinul şi catedrala sa am postat mai jos.
Desenele animate ruseşti au ca subiect o întâmplare minunată legată de icoana Maicii Domnului din Tihvin. Mi-au plăcut vocile blânde, seninătatea chipurilor, caracaterul iconic al lor pe alocuri (cu siguranţă în realizarea lor a fost implicat unul sau mai mulţi iconari). Frumos realizate în ceea ce au vrut ele să transmită, în acest sens printre cele mai frumoase văzute de mine.
Mai jos am postat un scurt istoric al icoanei Maicii Domnului din Mănăstirea Tihvin.
Ce desene animate îi mai bucură pe prichindeii de 4-5 ani, poate şi mai măricei? Am încercat să fac o listă de eroi frumoşi împreună cu mai mulţi părinţi prieteni. Este doar o selecţie şi o sugestie, rămâne deschisă şi departe de a fi completă …
Important este că am aflat cu ocazia asta că vrăjitoarea din “Alba ca Zăpada şi cei şapte pitici” sau “Frumoasa adormită” îi sperie la culme pe copilaşi sau desene animate frumos realizate grafic precum “Noddy” se raportează cam des în anumite filmuleţe la magie.
Se pare că anumite stări de nervozitate, irascibilitate sau chiar depresie la copii sunt rodul prea multor ore de televizor, ei fiind ca un burete pentru tot ce este lumină, mişcare, zgomot. Să încercăm să avem discernământ pentru ei referitor la cantitate, calitate şi frecvenţă, desenele animate pot dăuna grav creşterii lor sănătoase.
Zilele trecute vorbeam cu o mămică despre ce desene mai pune copilaşului. Era revoltată de amalgamul de pe posturile tv unde cu greu mai găsea seriale de desene animate frumuşele ca “Fifi and the Flowertots” (Fifi şi floricelele) ori “Bob le Constructeur”, de multele producţii pentru copii pline de violenţă şi lucruri dăunătoare educaţiei prichindeilor, de trimiterile la vrăjitorie şi magie cu care sunt înţesate, de noile personaje neinspirate şi urâte care ajung staruri şi modele în lumea copiilor (copilul său visează din când în când urât şi se scoală plângănd din cauza unui asemenea personaj, o singură dată l-a văzut la tv ). Dacă Disney era o dată un etalon al frumuseţii pentru aceste jucării vizuale , mai rar astăzi găseşti ceva educativ şi frumos în cele ce se produc sub acest nume….
O să încerc să postez o mică listă … În acest context am găsit şi acest filmuleţ, modest realizat dar, cred eu, frumos şi folositor, ruşii au un mare potenţial în această direcţie.
