16 mai 1812 – Ruperea Basarabiei de Moldova

A doua rapire a Basarabiei–28 Iunie 1940

Războiul ruso-turc din 1806-1812 a izbucnit pe 18/28 octombrie, țarul Alexandru I ordonând trupelor sale să traverseze Nistrul și să ocupe Țările Române.

La începutul ostilităților, toți ambasadorii ruși din capitalele europene au fost instruiți să declare că Imperiul Rus nu avea “nici cea mai mică intenție să cucerească ceva de la Turcia”. Țarul a căpătat în cele din urmă acceptul suveranului francez pentru ocuparea de către Imperiul Țarist a celor două principate dunărene – Valahia și Moldova – în cazul victoriei rușilor în războiul cu otomanii din 1806-1812.

Propunerile țariste prevedeau ca “principatele Moldova, Valahia Mare și Mică și Basarabia” să se alipească “pe veci la Imperiul Rus, cu orașele, cetățile și satele, cu locuitorii acestora de ambele sexe și cu averea lor”, specificându-se că “fluviul Dunărea va fi de acum înainte granița dintre cele două Imperii”.

Deportările din Basarabia și Bucovina 1940-1956

Deportările din Basarabia și Bucovina

Un articol prin care încercăm să  luăm aminte la istorie, să completăm o pagină care a lipsit din manualele noastre. Deși articolul este mai mult statistic urmărind etapele deportărilor, să conștientizăm că în spatele cifrelor sunt oameni – bătrâni, tineri, copii care au fost rupți de familie, rude și de casa părintească pe care poate nu au mai văzut-o niciodată.

1940: Recrutările forţate pentru muncă în URSS

Prin Hotărârea nr. 39 din 9 august 1940, Consiliul Economic al Guvernuluii URSS a dispus “recrutarea în localităţile rurale ale Basarabiei a 20 de mii de muncitori”, iar la 28 august 1940 conducerii Chişinăului I s-au cerut “recrutări suplimentare în judeţele RSS Moldoveneşti”.

Rezultatul-până la 29 noiembrie 1940, din Basarabia organele sovietice au recrutat şi trimis în diverse regiuni industriale ale URSS, inclusiv în Kazahstan, în bazinul carbonifer Karaganda, cca.56 mii de persoane de origine română. În locul lor, au fost aduşi în Basarabia 13 mii de ofiţeri NKVD şi de armată, învaţători din Ucraina, Rusia, Belarus, care au predat limba rusă obligatorie timp de un an. Acesta a fost începutul deznaţionalizării provinciilor româneşti ocupate.

Florin Constantiniu vorbind pe 19 ianuarie 2012 la Librăria Sophia

S-A STINS FLORIN CONSTANTINIU. ISTORICUL SINCER RĂMÂNE

Florin Constantiniu

O veste foarte tristă în Sâmbăta Mare: s-a stins Florin Constantiniu, la 79 de ani. Abia ce a fost înmormântat trupul lui Gabriel Ţepelea la Cernica şi s-a dus alt tezaur viu de care n-am ştiut să profităm. Era un mare istoric, cu vocaţie ardentă. După căderea comunismului se bucura extraordinar pentru accesul la documente până atunci inaccesibile. A citit tot ceea ce s-a declasificat cu privire la istoria recentă şi care avea tangenţă cu ţara noastră. Era o încântare să-l urmăreşti în expuneri şi mai ales, în dezbateri. Avea o participare implicată pasional. Spiritul critic şi pasiunea se împăcau de minune în personalitatea regretatului istoric şi patriot.

Scurt istoric al genocidului revoluţionar

de Cristian Tudor Șerban

Impunerea cu forţa a unui nou regim politic de către o minoritate a fost dintotdeauna un fapt problematic, deoarece menţinerea respectivului sistem a fost întotdeauna mai dificilă decât impunerea sa. Sisteme precum iluminismul Revoluţiei Franceze şi comunismul Revoluţiei Bolşevice au necesitat adoptarea unor măsuri drastice pentru ca principiile promovate de aparatul de propagandă să reziste şi să fie asumate de majoritatea populaţiei.

Masacrul de la Fântâna Albă, 1 aprilie 1941

Să nu-i uităm

Masacrul de la Fântâna Albă a avut loc la 1 aprilie 1941, atunci când aproximativ 2.000-3.000 de români basarabeni, locuitori ai satelor de pe valea Siretului au încercat să se refugieze din Uniunea Sovietică în România.
În 1940, România a fost forțată să cedeze Uniunii Sovietice un teritoriu locuit de peste 3 milioane de locuitori, în urma ultimatumului primit în luna iunie a aceluiași an. Imediat ce administrația și armata română au fost evacuate, trupele din Armata Roșie și NKVD au ocupat teritoriul. Multe familii au fost luate prin surprindere de această desfășurare rapidă a evenimentelor cu membri de ambele părți ale noii granițe. În această situație mulți dintre ei au încercat să se reunească cu familiile trecând granița în mod legal sau, dacă nu era posibil, ilegal.

Conferinţă cu Gavril Vatamaniuc – unul dintre ultimii supravieţuitori ai rezistenţei anticomuniste din Munţii Bucovinei

Fundaţia creştină “Părintele Arsenie Boca” vă invită la o conferinţă specială: Memoria vie a spiritualităţii româneşti cu un invitat deosebit: Gavril Vatamaniuc – unul dintre ultimii supravieţuitori ai rezistenţei anticomuniste din Munţii Bucovinei. Această conferinţă va avea loc vineri, 17 decembrie 2010, ora 18.00, în Aula Magna a Academiei de Ştiinte Economice (Str. Piaţa Romană nr. 6, sector 1 – intrarea prin str. Căderea Bastiliei).

Gavriil Vatamaniuc a fost pus în 1948  sub urmărirea securităţii deoarece a intrat în conflict cu ofiţerii care se ocupau de educatia, cultura şi propaganda comunistă. Astfel, s-a refugiat la 25 noiembrie 1949 în pădurile din zona Suceviţei, unde a stat timp de 6 ani. A fost prins în urma unor operaţiuni repetate ale Securităţii şi condamnat la muncă silnică pe viaţă, pedeapsă comutată la 25 ani. A stat 9 ani în temniţele comuniste. Această personalitate puţin cunoscută publicului dar de o înălţime spirituală imensă ne va împărtăşi din uluitoarea experienţă a celor 6 ani de singurătate petrecuţi în pădurile şi munţii Bucovinei, a greilor ani de temniţă care au urmat, din realitatea istorică a acelor timpuri dar şi din bucuria apropierii de Dumnezeu. Vă aşteptăm şi să ne vedem cu bine!

“Canibalismul provocat de sovietici în Basarabia”, de Alexandru Moraru

Este binecunoscut faptul, ca foamea din 1947 a fost un rezultat al deciziilor si actiunilor regimului sovietic. Oricat s-a straduit istoriografia comunista sa dea vina pe o consecinta a fascismului si a “secetei din 1945 – 1946″, n-a izbutit sa justifice politica antinationala si antiumana a regimului stalinist in asa numita Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca. Mai jos am postat un articol din revista Historia, “Canibalismul provocat de sovietici în Basarabia”, de Alexandru Moraru. In timpul foametei din anii 1945 – 1947 in RSSM au decedat, doar din motive de subalimentatie, peste 200 mii de oameni…

1946-1947. Foametea organizată de Stalin în Basarabia

Copii din Basarabia ucişi de foamete

Articolul aparţine lui Andrei Vartic şi a apărut în VoceaBasarabiei pe 9 noiembrie 2006. De atunci procesul comunismului a căpătat tuşe mai pronunţate în Republica Moldova şi sper să fie condamnat definitiv, irevocabil şi executat . Articolul se referă în principal la foametea provocată de regimul comunist în 1946-1947, un subiect care lipseşte deocamdată din manualele noastre de istorie.

1946-1947. Foametea organizata de Stalin in Basarabia

Se împlinesc în această toamnă (noiembrie, 2006) 60 de ani de când Stalin a ordonat pentru Basarabia straşnica teroare a foametei. Dimensiunea acestei orori, realizată de comunişti imediat după finalizarea celui de al doilea război mondial, întrece cu mult pe cea a războiului contra nazismului. O spun chiar jertfele acestui genocid: “În satul nostru n-au mai rămas decât 30% din locuitori, iar ceilalţi au murit şi mor de foame, nici chiar pe front nu şi-au pierdut viaţa atâţia oameni…”

O scrisoare inedita a lui Valeriu Gafencu catre mama si surorile sale

Valeriu Gafencu

A fost scrisa din inchisoarea Pitesti, pe 11 octombrie 1945, de catre Valeriu Gafencu catre mama si surorile sale. Scrisoarea marturiseste o deosebita sensibilitate spirituala, o transfigurare duhovniceasca a autorului, depasirea (sau implinirea?) statutului politic de legionar si cautator al dreptatii si intrarea in “în slujba binelui şi a iubirii” cu toata fiinta sa, “cu alte preocupări, alte gânduri, alte bucurii“.

Sfaturile sale ar putea parea etice si neactuale in fata schimbarilor suferite de societate, insa trebuie sa avem in vedere ca ele vin din partea unui frate si fiu iubitor, un om care transfigurat vede nu atat reguli cat de unde ar putea veni raul si uratul, cele frumoase si bune fata de cele urate si malformante. Inedita scrisoare a aparut in revista “Familia ortodoxa“, nr. 2(13)/2010.

“Scumpă mamă,
Mult iubitele mele surioare, dragii mei,
Mă găsesc într-o stare de continuă bucurie sufletească. Mi s-au revărsat în suflet valuri de iubire. Numai cine a trăit astfel de momente le poate înţelege.