Pericole toxice nebanuite, ascunse de becurile economice

Atunci cand UE a impus introducerea becurilor economice in fiecare casa a cetatenilor europeni, toti am crezut ca este o miscare buna pentru mediul inconjurator si, mai ales, pentru buzunarele noastre. Nu cumva am invitat in casele noastre un “musafir” periculos si otravitor?

In Germania, ca in mai toata Europa, fiecare gospodarie are in dotare becuri economice. Specialistii atrag atentia ca, in momentul in care se sparg, becurile economice elibereaza mercur in atmosfera, putand intoxica o casa pentru foarte multi ani. Un documentar recent difuzat, al televiziunii germane ARD, arata partile negative si efectele necunoscute si nespuse ale becurilor economice asupra sanatatii umane, noteaza Deutsche Welle.

”Nu hrăni cancerul!”

În 23 martie 2012 a avut loc lansarea cărtii “Nu hrăni cancerul! Alimentaţia este aliatul tău împotriva canceruluii.”, editura Christiana, 2012. Evenimentul s-a petrecut la Librăria Sophia.

Autorii volumului sunt doctor Pavel Chirilă, Mădălina Popescu şi Cristela Georgescu.
La lansare au fost invitaţi dr.Pavel Chirilă – medic primar boli interne, Mădălina Popescu – specialistă în inumologie şi alergologie clinică, Răzvan Codrescu – director literar al editurii Christiana și părintele Horea Prioteasa – preot slujitor la capela Institutului Clinic Fundeni.

Iată un brief al discuției primit prin corespondență:

”…cartea are rigoare stiintifica, este accesibila publicului si mica din pct de vedere al continutului.
Ce este interzis, în concluzie, total, pentru a preveni canceru: zaharul si tutunul.
Oncologii recomanda bolnavilor sa manace orice inclusiv friptura in sange si prajituri cat mai sofisticate ceea ce este gresit.

Despre cancer, alimentaţie sănătoasă şi dioxină

"Cancerul este o boala a mintii ,corpului si spiritului"

DUPA CE ANI DE ZILE A SPUS PACIENTILOR CA CHIMIOTERAPIA ESTE SINGURA CALE PENTRU A INCERCA (CUVANTUL CHEIE E A INCERCA !) SA SE ELIMINE CANCERUL, JOHN HOPKINS S-A HOTARAT SA PREZINTE SI CALEA ALTERNATIVA DE TRATAMENT A MALADIEI.

Noutati in tratamentul cancerului de la John Hopkins :

1. Cu totii avem celule canceroase in corp. Aceste celule nu apar,insa, la testele standard daca nu sunt in numar de miliarde. Cand  doctorii spun  bolnavilor ca nu mai exista celule canceroase in corpul lor dupa tratamentele efectuate, inseamna doar ca testele sunt  incapabile sa le masoare deoarece nu mai sunt in numar detectabil.

2. Celulele canceroase apar in corp de 6 pana la 10 ori in timpul vietii unui om.

Poveste de la capătul lumii

Lacrimi fără răspuns

Nu mai este loc de literatură.

Undeva într-o ţărişoară de la capătul lumii într-o casă înaltă fără umbră au fost strânşi mai mulţi, mulţi copii. Singurei, ei şi doamnele în alb.

Plângeau, întindeau mânuţele după o mângiere, mama însă nu mai venea.

La o vreme nişte domni au adus tot felul de cadouri. Colorate şi frumoase. Printre ele şi vaccinuri, nedorite vaccinuri ale lumii. Mulţi dintre prunci s-au îmbolnăvit, în parte au mers la Domnul. Pe sicriele lor din coji de nucă scria mărunt SIDA şi un număr. Au fost risipiţi peste toată curtea.

Peste o altă vreme o parte din copiii noi veniţi au fost ceruţi peste mări şi ţări. Au plecat la aeroport implorând mătuşicile în alb să nu îi lase. Cineva însă îi aştepta peste mări şi ţări. Au rămas să rascoleasca visele mătuşicilor care le-au strâns ultima dată mânuţele. Nici o poză nu mai rămas în urma lor pe acest tărâm, nici o însemnare.

Astăzi mămici fără copii ar veni să mângie copiii fără mămici. Dar fiecare mângâiere costă şi puţine mămici ajung să strângă bănuţi pentru câte mângieri ar dori să împartă.

Este povestea pe care am auzit-o la ceas de seară de la o doamnă în alb poposită la noi. A fugit de acolo dar sufletul său s-a rupt cumva între zăbrele şi mângieri. O poveste de aproape și de foarte departe.

Un interviu cu doctorul Margit Şerban

Dr Margit Şerban

Este vorba despre un interviu cu doctorul Margit Şerban realizat de Vlad Mixich în mai 2008. “Margit Şerban este una dintre acele persoane căreia cu siguranţă i se va ridica mai devreme sau mai târziu, o statuie. Nu este nici politician, nici vedetă şi nici măcar inventator. Însă există atât de mulţi oameni care trăiesc astăzi datorită eforturilor doamnei doctor Şerban…”

Vlad Mixich: Lucrati de zeci de ani cu copii bolnavi de leucemie. In acest timp v-ati schimbat mult? Vi s-a transformat sufletul intr-unul de piatra sau intr-unul de sfanta?

Margit Serban: Am senzatia ca, in general, schimbarile din viata unui om sunt minime. Si nici eu nu m-am schimbat in mod radical. Aceeasi compasiune si parere de rau, si aceeasi solidaritate cu cel in suferinta o am si in momentul de fata. Insa nu pot sa nu fiu cinstita. Daca oameni apropiati mi-ar cere sfatul daca fiica lor sa aleaga sau nu oncologia, in mod categoric le-as spune ca e mult prea greu.

E mult prea greu pentru ca de fapt iti ocupa aproape toata viata. Nu poti sa ai vacante, nu poti sa-ti inchizi telefonul si sa spui “La revedere, mi-am terminat orele de lucru”, pentru ca daca ai face asa ceva tot timpul ai avea acea remuscare ca poate intr-un moment decisiv nu ai fost prezent cu sfatul cel bun. E foarte greu si e un lucru care nu poate fi facut decat de cei foarte puternici si motivati.

Copiii în faţa televizorului

TV

Nu sunt adeptul damnării televiziunii sau a internetului deşi am gustat de mai multe ori din partea lor amară decât din presupusele foloase. Mediul este şi mesajul, realitatea virtuală înseamnă virtualitate, o structură codificată simulacru, adeseori o minciună. Cu ce împărtăşim mintea şi sufletul copiilor noştri? Articolul de faţă este încă un semnal pentru părinţi, cei care dispun cât, când şi ce anume consumă vizual copiii lor. Materialul a fost preluat de aici.

Pana in 1989, televizorul la romani era in primul rand un obiect de mobilier, daca ne gandim la cele doua-trei ore de emisie zilnica. Pentru copii, desenele animate erau un rasfat de week-end si atat, daca nu prindeai televiziunea bulgara. In lumina descoperirilor facute de pediatrii americani, abordarea televiziunii in comunism pare sa fi fost involuntar corecta: copiii mici nu au ce cauta in fata televizorului.

Ghid pentru o nastere naturala

View this document on Scribd

Epiziotomie de rutina, travaliu indus, riscurile cezarienei , oxitocina si lactatia, laptele praf “umanizat” si efectele sale secundare, etc, etc. Un document realizat de o mama care a suprins greutatile ce pot aparea in calea unei nasteri naturale in contextul sistemului medical actual.

Mai jos marturia autoarei: “Eu am trei copii nascuti in trei tari diferite, doi la spital si al treilea acasa. Cind eram gravida a treia oara am inceput sa-mi dau seama ca informatiile pe care le stiam despre sarcina si nastere, cezariana, epiziotomie etc. (dupa doi copii) erau insuficiente si inutile, departe de viata reala. Cu cit am citit mai multe – de exemplu de pe site-ul Organizatiei Mondiale de Sanatate – cu atit am fost mai revoltata de atitudinea medicilor care ascund informatii esentiale femeilor gravide. As fi vrut sa am toate informatiile din aceasta carte inainte de primul meu copil…”

Copiii lasati prea mult in fata televizorului la varste mici vor intampina mai multe probleme la scoala

Ce oferim copilului: surogate versus realitate

Copiii care se uita prea mult la televizor in primii ani ai vietii ar putea sa aiba probleme mai tarziu, la scoala. Astfel, parintii care si-au lasat prea mult micutii in fata micilor ecrane ar putea sa constate mai tarziu ca acestia au note mai mici la matematica sau chiar se ciondanesc mai des cu ceilalti copii, sustin cercetatorii canadieni si americani, citati de Reuters.

Cronobiologia, secretul sanatatii?

Cronobiologia ar fi dupa medicina traditionala chineza, confirmata si de alte traditii dar si de cercetari moderne privind bioritmul, o stiinta a orarului organelor. Conform acesteia organismul îsi trimite întreaga energie catre anumite parti ale sale, la un moment dat. Stiintific se pare ca s-a demonstrat in cateva experimente ca cine nu respecta si tulbura repetat ritmul interior se îmbolnaveste mai des si mai repede.

Acum eu ma gandesc pe de o parte la monahii care au prin randuiala rugaciunii de noapte, un orar in neconcordanta totala cu cel propus de cronobiologie, de asemenea ma gandesc la randuiala observata la taranul roman care pentru a putea cosi la timp sau pentru a prasi ogorul sacrifica zorile, se scula “cu nopate in cap”, pe la 4-5. Cunosc asemenea oameni care se bucura de o longevitate buna de urmat.

Pe de alta parte ficatul meu confirma ca la ora 22 isi cam incheie socotelile zilei… Iata totusi orarul despre care este vorba: