Cernobâl 1986-2009

Ora 0:00

Noapte rece de primăvară peste orăşelul muncitoresc Pripiat. Adieri dinspre pădurile din apropiere aduc miros reavăn de ploaie. Din timp în timp câteva ţipete de împerechere ale prihorilor. Linişte. Dinspre centrală se aude semnalul schimbului de tură.

Cele 50.000 de suflete din orăşel se odihnesc pentru o nouă zi de muncă, de şcoală, de grădiniţă. Viaţa pulsează în jurul centralei, însuşi orăşelul s-a născut pe locul fostelor barăci de pe şantierul atomocentralei. La 14 km este capitala raionului, Cernobâl, la 100 Kievul.

Se schimbă tura…

Ora 1:23, noaptea se luminează, nimic nu va mai fi cum a fost…

Testul de siguranţă la cel de-al patrulea reactor Centralei iese din parametrii normali. Din cauza suprasolicitării scutului superior, temperatura creşte iar situaţia devine ireversibilă. Explozia pulverizează construcţia de 1.000 de tone în atmosferă, mult deasupra norilor, transformând reactorul într-o imensă bombă atomică. Efectele sunt dezastruoase. În următoarele nouă zile substanţele radioactive împrăştiate ajung să fie de 400 de ori mai puternice ca efect distructiv decât bomba de la Hiroshima.

Primii pompieri sosiţi la faţa locului sunt arşi de radiaţii. La fel mii de muncitori ai centralei, mor în câteva săptămâni în chinuri groaznice. O parte din locuitorii oraşului şi împrejurimilor acestuia sunt evacuați în grabă.

Dar tragedia de la Pripiat abia începe.

Autorităţile sovietice încearcă să ascundă pe de o parte dezastrul, pe de altă parte dovedesc ignoranţă totală faţă de pericolul radiaţiilor. Propaganda de partid avea ca directivă prioritară în acest sens „prietenia atomului”, de aceea se şi construise Pripiatul în vecinătatea centralei. De la centru se ordonă stingerea incendiului în cât mai scurt timp, cu toate mijloacele posibile.

Comandamentele populare sunt trimise în stare de urgenţă. Se lucrează fără costum de protecţie, zi lumină, în nocturnă, chiar la bustul gol în proximitatea reactorului, tratamentul antiradiaţie recomandat fiind un duş şi eventual o capsulă cu iod.

Mor primii 6.000 de lichidatori, oameni trimişi în prima linie în faţa dezastrului, expuşi fără scăpare. 6.000 de persoane pe eşafod.

Dar totul nu se încheie aici. După ce incendiul este oprit, s-a construit rapid un sarcofag şi s-a clasat problema. Pentru curăţarea zonei au fost mobilizate 800.000 de persoane, detaşamente de lichidatori compuse din soldaţi, pompieri şi muncitori din toată Uniunea Sovietică.

200.000 au fost grav afectaţi, 25.000 murind ulterior datorită expunerii la radiaţii. Alături de ei, milioane de oameni, din sovietele înconjurătoare, din nordul Europei, Moldova, Romania au fost afectate.

Ultimele reactoare au fost închise în 2000. Acum la sarcofag lucrează fiecare cercetător câte 15 minute şi după aceea este înlocuit (sunt prea mari radiaţiile), în costume de protecţie asemănătoare celor purtate în expediţiile spaţiale. Abia acum…

¤¤¤

Fără a încerca să testez panica, m-am uitat pe hartă la Bucureşti: 190 km de reactorul Kozlodui din Bulgaria, activ de la începutul anului, 115 km de viitorul reactor de la Belene, 155 km de Cernavoda. Să ne ţină Domnul departe de această pustiire!

Am scris acum, astăzi, despre Cernobâl pentru a încerca să recuperez personal ceva de atunci. Nu pentru a celebra un eveniment, nu pentru a licita o „ştire de la ora cinci”. Pentru suferinţa omului, pentru durerea acelor muncitori, soldaţi, taţi luaţi de lângă copii, pentru viaţa lor sfârşită în durere. Părintele meu duhovnic îi pomeneşte la proscomidie. Cuviosul Siluan îi purta pe toţi, toată durerea omenirii, în rugăciune, în inimă. Aş vrea să îmi apropii durerea de atunci şi am pus-o cumva aproape şi de voi.

Şi mă mai gândesc că dacă ruinele reactorului nu ar fi fost betonate în doar nouă zile, poate am fi avut la Pripiat mult mai mult de 400 de Hiroshime, suficiente să pustiască ţărişoara noastră. Oricum efectele în Moldova au fost crunte, statisticile oncologice mărturisesc aceasta. Aceşti oameni au murit şi pentru noi.

¤¤¤

Am găsit câteva fotoreportaje pe siteurile Elenei Filatova, o tânără din Ucraina care cu detectorul de radiaţii într-o mână şi cu aparatul foto în cealaltă a realizat mai multe expediţii de una singură în zonă, fără vreun interes financiar.

http://www.angelfire.com/extreme4/kiddofspeed/chapter1.html

http://www.kiddofspeed.com/chapter1.html

http://www.kiddofspeed.com/chernobyl-revisited/

http://www.kiddofspeed.com/chernobyl-land-of-the-wolves/

De asemenea câteva filmuleţe despre destinul oraşului Pripiat.

One Comment to “Cernobâl 1986-2009”

  1. foarte interesant,doar la tine pe blog am gasit informatii certe despre ce s-a intamplat pe atunci.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: