Victoria, mama Parintelui Efrem Katunakiotul

Mama parintelui Efrem

Mama Victoria la batranete

Victoria, mama Parintelui Efrem Katunakiotul, avea o inima milostiva, plina de iubire si sentimente bune pentru copiii ei, dar si pentru toata lumea; un suflet cu mare rabdare si staruinta.

+ + +

A reusit sa convietuiasca cu batranul preot Nichita, socrul ei, si sa-l ingrijeasca. Dintre toate rudele ei aflate langa patul de moarte, numai ea s-a invrednicit sa ia binecuvantarea lui. Intr-adevar, pe jumatate paralizat, a chemat-o langa el printr-un semn, caci nu putea sa vorbeasca, i-a strans mana si i-a aratat emotionat cerul cu degetul.

+ + +

Ani de zile s-a rugat Maicii Domnului. Nepotii ei o auzeau mereu soptind ceva si in cele din urma tragand cu urechea, au auzit-o spunand: – Maica Domnului, eu sunt o femeie pacatoasa, dar daca vrei, te rog, fa-ma monahie.

+ + +

Era o femeie dulce la vorba si ii mangaia pe toti cei din jurul ei. Atunci cand pentru motive de boala (afectiune cardiaca) s-a internat in Spitalul Militar, i-a uimit pe toti cu graiul ei politicos. Cand venea medicul la salonul ei, ea il intampina cu cuvintele: – Bun venit, dragul meu doctor. Si apoi il intreba cu bucurie: – Ce mai faceti? Cum sunteti? Sotia si copiii dumneavoastra sunt bine? „Aceasta bunica”, spuneau doctorii minunandu-se, „in loc sa fie incurajata de catre noi, ea este cea care ne insufleteste si ne mangaie”. Pe fiul ei cel mic, ofiterul, il iubea mult. Atunci cand logodnica, iar mai tarziu, sotia acestuia mergea sa o viziteze pe soacra ei, aceea presimtea venirea fiului ei si ii spunea oarecum increzatoare: – Vine barbatul tau. Si intr-adevar, peste putin timp venea si ofiterul. Se mira fata cum o soacra avea puterea sa spuna „barbatul tau” cu toate ca vorbea despre fiul ei. Staretul Efrem, cand a aflat ca mama lui s-a internat in spital, a trimis o schima si un analav fratelui sau si i-a scris sa se ingrijeasca ca mama lor sa fie tunsa monahie, „deoarece”, dupa cum il incredinta, „nu va iesi vie din spital”. „Atunci cand mama noastra a devenit schimonahie la spital”, povestea fiica ei, „in timp ce celelalte zile fusese tacuta, precum spuneau surorile medicale, in ziua si in noaptea aceea a vorbit continuu. Dupa tundere fata ei devenise luminoasa. Vorbea privind la cer. – Ce spui, mama? o intrebam. Ce vezi? – Ce sa-ti spun, copilul meu? Daca ai sti ce frumuseti am vazut! Dar unde ma aflu? Atunci isi revenea si isi dadea seama ca se afla la spital. Dupa o saptamana de stat la spital, cand se simtea mai bine si ar fi voit sa plece acasa, in mod inexplicabil i-a crescut temperatura foarte mult. In zorii zilei din Vinerea Mare a trecut la Domnul. A avut o moarte linistita. Dupa putin timp a venit monahia care o luase sub mantie si a pregatit-o pentru ingropare, imbracand-o in hainele monahale. Deodata am simtit o puternica mireasma, o mireasma de negrait. Atunci am intrebat-o pe monahie: – Bine, dar si voi monahiile va parfumati? – Nu, doamna Elena, raspunse maica. Nu, doamna Elena, nu ne parfumam. Aceasta mireasma am simtit-o si eu in timp ce o schimbam. Iese din trupul mamei dumneavoastra, de aceea nu v-am spus nimic. Aceasta este dovada sfinteniei, este semn ca mama dumneavoastra s-a mantuit. Cand am auzit acestea am ramas uimiti. In timpul inmormantarii preotul se minuna si spunea ca este vorba de un suflet sfant. Din trupul mamei iesea mir ca o transpiratie. Hainele noastre care s-au atins de trupul ei atunci cand am sarutat-o si am imbratisat-o, o saptamana intreaga au raspandit mireasma. Dar in timpul punerii in mormant trupul mamei a raspandit si mai multa mireasma.

+ + +

Parintele Efrem despre mama sa: De multe ori vedeam ca mama mea este batranul Iosif (Gheron Iosif Isihastul, duhovnicul parintelui) si batranul Iosif, mama mea. Amandoi erau una. Si astfel m-am incredintat ca mama mea ajunsese la masura duhovniceasca a batranului Iosif. […] Mama mea nu a avut pilda de urmat. Singura a lucrat. A facut rabdare in intristari. Si in cartea despre viata batranului Iosif oricine poate vedea multa rabdare pe care acesta a facut-o in intristari. Sfantul Ioan Gura de Aur scrie despre Iov ca avea si alte virtuti, dar pentru marea lui rabdare, aceea de a nu carti, a fost laudat de Dumnezeu.

9 comentarii to “Victoria, mama Parintelui Efrem Katunakiotul”

  1. @fantana

    nu are legatura cu articolul, dar stiti ceva despre asta:

    http://www.esphigmenou.com/ ?

  2. Ce sa zic, este o problema a ortodoxiei acolo, nu singura.
    Esfigmenu este o manastire care a rupt comuniunea si ascultarea de Patriarhia Constantinopolului sub care se afla jurisdictional Muntele Athos. Motivul este dezacordul fata de politica ecumenista, fata de catolici, in special fata de ridicarea in 1965 de catre patriarhul Athenagoras a anatemei aruncate asupra Vaticanului in momentul schismei. De asemenea se declara stilista, impotriva innoirii calendarului.
    Pe de o parte neascultarea comunitatii de acolo, pe de alta parte actiunile violente ale statului grec in incercarea de a elibera manastirea, dublat de un adevarat embargou.
    Pe de o parte incercarea manastirii de a sensibiliza opinia publica, mai ales din Grecia, de a-si apara cauza, pe de alta parte lipsa dialogului, a concilierii, totusi celelalte manastiri sunt in continuare sub vulturul bicefal bizantin, practic rup comuniunea si cu ele.

  3. poate ca ma insel, insa parca tot Sf. Munte Athos este pe calendar vechi, fara sa fie stilisti (ca si cei de la Ierusalim)…

    dvs. ce credeti despre ecumenism? ce credeti despre catholici? sunt eretici, sau suntem „biserici surori”?

  4. Păi tot Sfântul Munte îşi are rânduiala pe calendarul vechi, dar este în deplină comuniune cu grecii sau cu românii, de exemplu, care folosesc calendarul nou, gregorian. Problema cu Esfigmenu este că încurajează mişcarea stilistă, care în Grecia ca şi în România sau Bulgaria a creat o ierarhie paralelă cu biserica ortodoxă şi încurajează prozelitismul şi dezbinarea. Nu agreez aceasta situaţie, am şi o părere în acest sens, cred cei de stil vechi ar trebui integraţi sub o singură autoritate. Problema este că schisma are cauze mai adânci.
    Legat de ecumenism părintele Dumitru Stăniloaie spunea: „Eu nu sunt pentru ecumenism! A avut dreptate un sarb, Iustin Popovici, care l-a numit panerezia timpurilor noastre”. Pe de altă parte părintele avea mulţi cunoscuţi protestanţi sau catolici, poate chiar prieteni, întreţinea un dialog deschis cu aceştia.
    Sunt pentru un ecumenism la nivel personal, în sensul relaţiei cu aproapele, pentru cercetarea/ascultarea căutării lui şi mărturie a vieţii noastre. Dar având în vedere că termenul este compromis, nu ştiu cum aş putea să îl denumesc.
    Se aplică şi catolicilor. Nu cred că suntem „biserici surori” dar cred că putem fi, am fost la un moment dat şi sper că vom fi din nou.
    Dacă te referi strict la ecumenismul instituţionalizat, la participarea bisercii noastre, cred că ar trebui desfiinţată şi reaşezată pe baze strict duhovniceşti. Poate chiar aşa este, nu cunosc toate datele problemei, dar la întâlnirile astea dacă omul care participă nu este ancorat într-o viaţă duhovnicească, nu poate aduce aportul mărturiei şi discernământului. Nu este suficientă doar baza teologică teoretică.

  5. unii vad in ecumenismul institutionalizat (caci la el m-am referit) o tentativa de a relativiza adevarul, asta fiind si parerea mea.

    cred ca termenul „biserici surori” este principial gresit. chiar si termenul „biserici”… eu am inteles ca biserica este una singura. corectati-ma daca gresesc.

    Esfigmenu încurajează mişcarea stilistă in mod explicit? S-au declarat ei insisi stilisti? si, de fapt, care este motivul interventiei fortelor de ordine? ca sunt, sau ii incurajeaza pe stilisti? stilismul este o erezie, dar, din cate stiu eu, nu este o crima. nu mi se pare ca ceea ce se vede in pozele alea este in regula… vreau sa inteleg ce se intampla, de aceea v-am si intrebat, speram ca aveti amanunte.

  6. Violenţele nu au nici o scuză, mai ales cele dintre monahi. Îmi aduc aminte de modalitatea prin care au fost „expropiaţi” enoriaşii ortodocşi din catedrala Schimbarea la Faţă din Cluj.

    Dacă o luăm juridic, intervenţia poliţiei a avut ca scop evacuarea spaţiului la cererea Patriarhiei ecumenice şi a statului grec, patrimonial mănăstirea aparţine bisericii ortodoxe şi în măsura în care obştea de acolo se autoexclude din comunitate, ea ar trebui să fie consecventă şi la nivel funciar. Ceea ce în fapt nu doreşte.
    Am observat că în acest sens Esfigmenu duce un adevărat război de imagine.
    Ca ierarh nu ştiu cum aş proceda. Ar trebui găsit un compromis. Măcar ar trebui să asculte de adunarea stareţilor atoniţi.

    Da, termenul „biserici surori” poate induce confuzie, există o singură Biserică, cea întemeiată de Hristos. Termenul se referă însă şi la aspectul de biserică locală, comunitate locală. În acest sens biserica Romei şi episcopul ei, papa, trebuiesc încurajaţi în sensul recuperării tradiţiei lor proprii, a îndreptării îndreptărilor (filioque, primatul papal şi toate celelalte), este delicat pentru că mi se pare că de multe ori ne complacem cu titulatura amintită de tine, ne place că ne bagă în seamă Vaticanul, uităm să mărturisim în duh de adevăr.
    Îmi doresc din toată inima comuniune în Domnul cu Vaticanul dar fără îndreptările amintite nu se poate realiza.

    Tendinţele din ecumensimul instituţional sunt periculoase pentru noi, poate dacă nu suntem în stare să dăm o mărturie ortodoxă acolo mai bine ne retragem. Ar fi benefică însă o participare, patriarhul nostru o ştie, depinde pe cine trimite.

  7. de ce ar fi benefica participarea?

  8. Pentru că omul este în criză, nu de un an, încă de la cădere, există o căutare a Domnului. Eu aşa simt, fermă şi necesară participarea noastră acolo.
    Am primit un link, http://www.razbointrucuvant.ro/2009/06/19/nelinisti-ortodoxe-motivate-de-textul-de-la-ravenna/, mi se pare foarte bun cuvântul profesorului Tselenghidis, nu se poate începe un dialog cu Vaticanul până la eliminarea adaosului filioque din Crez, subscriu.

  9. multumesc pentru raspunsuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: