Un englez despre viaţa pe Iza…

Maramureş

Maramureş

Excentrica aventura a lui William Blacker in Romania a fost relatata in cartea: “Along the Enchanted Way”. Am preluat fragmentul deoarece conţine mult, mult adevăr, dar de foarte puţini români (re)cunoscut. Bani mai mulţi poate că românii au găsit în occident după 89 dar mă îndoiesc că şi mai mult sens şi identitate. Da, după revoluţie ce nu a stricat comunismul, s-a năruit sub proasta conducere politică dar şi cu fiecare în parte dintre noi, urmând  „visul american” de inserţie est-europeană al îmbogăţirii rapide. Satul românesc, obligat la „tovărăşii” sociale nefireşti în vremea comunismului, a făcut implozie şi a trimis în bejenie neamuri întregi, depopulat satul a peirit prin fiecare bătrân care nu a mai avut cui să îşi spună poveştile. M-am născut într-un asemenea sat şi am prins ultimele sale zbateri… Ne-am trezit săraci peste noapte deşi puteam fi bogaţi, nu ştiu cu ce am mai putea umple acum acest gol al dezmembrării unei familii…

In prima saptamina a lunii ianuarie 1990, cand am ajuns la granita de vest a Romaniei, era foarte multa zapada. Nu mai fusesem pana atunci pe acolo, dar imediat ce am trecut frontiera am vazut ce tara frumoasa e Romania si am descoperit, totodata, ca oamenii inca traiesc o viata traditionala, armonioasa.

Am fost convins de la inceput ca am multe de vazut si de invatat in Romania si de aceea, cativa ani mai tarziu, am decis sa traiesc in Maramures. Intentionam sa stau acolo pentru un an, timp in care sa observ viata oamenilor de-a lungul unui ciclu intreg al anotimpurilor. Numai ca, in cele din urma, fascinat de ceea ce am descoperit, am stat mult mai mult timp.

De-a lungul acelor ani fericiti mi-am petrecut viata pe dealuri, printre pasuni si fanete, in padure. Am muncit alaturi de localnici si m-am integrat in modul lor de viata traditional. Simteam o mare bucurie in timp ce, pe inserat, ma intorceam acasa obosit de la munca, purtand pe umar o coasa, furca sau grebla, vorbind si glumind cu ceilalti tarani. Cu totii stiam ca in ziua aceea am mai facut ceva pentru a ne asigura hrana de toate zilele.

Nu puteam sa muncesc nici macar pe jumatate din cat muncea un maramuresean obisnuit, dar simteam ca traiesc ca si ei, iar munca grea in soare, ploaie sau pe zapada imi dadea un sens al vietii.

Pe oameni ii unea nu doar acelasi scop, al asigurarii celor necesare traiului, ci si mandria de a purta hainele stramosesti, de a respecta obiceiuri stravechi, de a pastra muzica, cantecele si dansurile traditionale. Toate acestea dadeau taranilor un puternic sentiment al apartenentei, ceea ce se vedea foarte clar pe fetele lor zambitoare si calme.

Multi spun ca taranii traiesc in mizerie si in saracie. Numai ca o asemenea afirmatie e si nedreapta, si inexacta. Am venit in Romania dintr-o tara occidentala puternic dezvoltata si am trait intr-o societate traditionala unde se stia extrem de putin despre lumea inconjuratoare. Pentru mine, viata intr-un sat din Maramures a fost mult mai potrivita decat cea din Anglia. Sarbatorile satesti, costumele populare colorate, munca grea in aer liber, mancarea naturala si sanatoasa, prietenia si bunatatea oamenilor, toate acestea m-au facut sa ma simt viu.

Umorul sanatos si respectul aratat de tarani m-au facut sa inteleg ca vietile lor erau mult mai implinite decat cele ale britanicilor, care se lupta mereu doar pentru a supravietui si a castiga mai mult, asa cum fac majoritatea oamenilor din societatile post-traditionale ale Europei occidentale.

In Maramures, desi munceau din greu, satenii traiau in case confortabile, cu gradini si livezi mari si cu suficient pamant pe care cultivau hrana de care aveau nevoie.

Cand romanii vin in Anglia, sunt surprinsi sa vada cum se traieste acolo, in case mici, aliniate si cu gradini mici. Ei mai sunt surprinsi sa vada cat de tristi par sa fie oamenii pe acolo. De aceea, asteapta sa se intoarca acasa, unde (pentru moment, dar cine stie pentru cat timp?) se traieste in mod real.

In Grecia, modul traditional de viata a inceput sa dispara in anii ‘50-60. Pescarii din satele de pe malul marii au inceput sa se bucure ca au televizoare si frigidere sau alte “obiecte de lux” moderne. Numai ca nu au putut sa isi dea seama cum, in aceasta lume moderna, viata lor a devenit mai putin placuta si plina, asa cum era inainte.

Una e sa ai bani, si cu totul altceva sa ai un scop comun si un sens al existentei – precum cele date de viata traditionala – iar asta e dincolo de orice putere de cumparare. Oamenii din lumea traditionala sunt foarte rar pregatiti pentru singuratatea si goliciunea vietii moderne, o lume diferita fata de ceea ce ei se asteapta si total deosebita de ceea ce se arata la televizor…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: