Archive for Martie, 2012

31/03/2012

Filmul documentar „Mărturii despre suferințele românilor din Basarabia”


Ocupaţia sovietică în Basarabia a stat sub semnul deportărilor în Siberia a zeci de mii de români. Documentarul prezintă mărturiile halucinante ale celor câţiva români basarabeni care au supraviețuit Gulagului bolşevic, martori ai atrocităților comise de puterea comunistă împotriva inocenţilor, precum şi dârzenia cu care aceştia şi-au păstrat valorile creștine și românești.

Basarabia. Asa cum fost, deportarile romanilor basarabeni in Siberia, un film după o idee a monahului Moise Iorgovan. Regizor Bogdan Pîrlea. Producătorii filmului documentar: Fundaţia „Arsenie Boca” și Fundaţia „Sfinţii închisorilor”.

24/03/2012

Interviu Christos Yannaras – Biserica si filosofii

Pr. Constantin Coman: V-as intreba pentru inceput, care este situatia in Grecia referitor la aceasta problema a relatiei dintre Biserica si intelectuali?

Christos Yannaras: Situatia din Grecia reflecta in mare parte ceea ce se intampla in Europa, care are un alt trecut, o istorie diferita de a noastra. Acolo, filozofia a incercat o separare de teologie pentru a-si cuceri o oarecare autonomie fata de controlul bisericesc. Fiindca Biserica Romano-Catolica, in special, a exercitat un control totalitar in veacurile Evului Mediu – si, intr-o oarecare masura, si dupa aceea – asupra gandirii umane, creatiei umane, stiintei. Pentru a-si apara libertatea, filozofii au spus: „Noi nu ne amestecam in nici un fel in problemele religiei si ale metafizicii. Prin urmare lasati-ne in pace, pentru ca noi suntem interesati de alte probleme”. Aceasta separare a filozofiei de teologie, sau a Bisericii de intelectualitate – ceea ce inseamna cam acelasi lucru – exista intr-o oarecare masura si in Grecia.

read more »

23/03/2012

Petros Gaitanos – “Sto pa kai sto ksanaleo”

Sto pa kai sto ksanaleo

Sto pa kai sto ksanaleo
Sto gialo min katebeis
Ki o gialos kanei fourtouna
Kai se parei kai diaveis

Ki an me parei pou me paei
Kato sta vathia nera
Kano to kormi mou varka
Ta herakia mou koupia
To mandili mou panaki
Mbainobgaino sti steria

Sto pa kai sto ksanaleo
Mi mou grafeis grammata
Giati grammata den ksero
Kai me pianoun klamata.

read more »

Etichete:
22/03/2012

Povesti de prispa. Cavalerul bizantin, strabunica si prevestirile

Povesti de prispa. Cavalerul bizantin, strabunica si prevestirile

Povesti de prispa. Cavalerul bizantin, strabunica si prevestirile

Un articol frumos care mi-a mers la inima, despre oameni si o lume care nu a disparut, doar a trecut la Dincolo. Nu cred intr-o asemenea Romanie, am cunoscut-o, o asemenea strabunica am avut si eu, a murit la 97 de ani, Domnul sa ii odihneasca sufletul sau! Articolul apartine Cavalerului bizantin  (aripa Paleologilor) si a fost preluat de aici.

Bunica mea… era de fapt strabunica. Ii spuneam ca toata lumea, “bunica”. Avea 100 de ani, mintea agera, imi verifica tema la franceza si la matematica. Fusese “boieroaica” – asa-mi spusese o vecina, lasandu-ma mut de uimire. Stiam de la scoala ca asta trebuie sa fie tare rau, mai rau decat atat nu se putea decat daca ar fi fost industriasa! Si nu pricepeam cum puteam sa fiu eu stranepot de boier… mi-era o frica teribila sa nu se afle la scoala.

read more »

21/03/2012

Despre omenia românească

Cuvântul a fost rostit în anul 1961 la Congresul Internaţional al Academiei Române de Gheorghe Racoveanu, un teolog român pierdut în aburul vremii, fondator al revistei „Predania” cu Nae Ionescu, mentorul său. Filmuleţul este din perioada interbelică, un scurt documentar din Ţara Moţilor. Comentariul este stereotip, nu mi se pare inspirat, imaginile sunt însă documente incontestabile privind satul românesc de atunci.

Am cunoscut în parte rămăşiţe ale acestui ţăran român şi mă durea să văd cum moare o lume din care aş fi vrut să fac parte. Acum sper şi cred că nu a dispărut , s-a mutat şi o voi întâlni cândva dincolo, prin cei simpli şi smeriţi ai ei având tărie neamul nostru acum.

Omenia, expresie verbală a unei noţiuni colective, a dat întotdeauna de lucru lexicografilor când au încercat să traducă, convenabil, cuvântul. Fiindcă a traduce cuvântul omenie prin ospitalitate, prin onestitate, prin onorabilitate, prin cuviinţă, prin bunătate ori, pur şi simplu, prin umanitate, însemnează a-l traduce numai în parte. Ca realitate, ca document de viaţă, omenia este un tot unitar, constând din numeroase componente esenţiale. Omenia nu este o anumită virtute, ci o adevărată antologie, un buchet de flori ale sufletului. Iubire de străini, ţinerea cuvântului dat, sentimentul onoarei, dispoziţie de jertfă, spiritul dreptăţii, mărinimie, modestie, credinţă în Dumnezeu – toate acestea sunt podoabele omeniei.

read more »

21/03/2012

Din ce moarte ne-a izbăvit Hristos – părintele Rafail Noica

“Trebuie să ştim legea asta, ca lege cumplită: dacă nu îl port acuma pe Dumnezeu, dacă nu-L văd acuma în viaţa mea pe Dumnezeu, nici dincolo de viaţa asta nu-L voi vedea”. Extras din conferinţa Părintelui Rafail Noica – Din ce moarte ne-a izbăvit Hristos (Alba-Iulia, 2005)

Sau cuvintele Sfântului Simeon Noul Teolog: „Cei ce L-au dobândit în sinea lor pe Dumnezeu vor fi înălţaţi, după sfârşitul lor, la ceruri. Iar mai pe urmă Dumnezeu le va învia şi trupul acesta, făcându-l cu totul duhvnicesc şi va împărăţi asupra oamenilor cu totul întregi în nesfârşiţii veci. Ne vom ruga întotdeauna lui Dumnezeu cu cuvintele: „Vie Împărăţia Domnului” „.

Suntem chemaţi să trăim cu Domnul, în această Împărăţie, încă din viaţa aceasta, să înţelegem că nu există virtute în afara acestei vieţuiri, nu există această vieţuire fără o simţire osebită în inima noastră. „Duhul Sfânt nu poate fi prezent în suflet fără o flacără vizibilă şi sensibilă”. O asemena vieţuire trece dincolo de moarte şi de Judecată iar cel care (în)viază întru această Împărăţie nu se va mai nedreptăţi de o a doua moarte.

– întreaga conferinţă aici

20/03/2012

Poveste de la capătul lumii

Lacrimi fără răspuns

Lacrimi fără răspuns

Nu mai este loc de literatură.

Undeva într-o ţărişoară de la capătul lumii într-o casă înaltă fără umbră au fost strânşi mai mulţi, mulţi copii. Singurei, ei şi doamnele în alb.

Plângeau, întindeau mânuţele după o mângiere, mama însă nu mai venea.

La o vreme nişte domni au adus tot felul de cadouri. Colorate şi frumoase. Printre ele şi vaccinuri, nedorite vaccinuri ale lumii. Mulţi dintre prunci s-au îmbolnăvit, în parte au mers la Domnul. Pe sicriele lor din coji de nucă scria mărunt SIDA şi un număr. Au fost risipiţi peste toată curtea.

Peste o altă vreme o parte din copiii noi veniţi au fost ceruţi peste mări şi ţări. Au plecat la aeroport implorând mătuşicile în alb să nu îi lase. Cineva însă îi aştepta peste mări şi ţări. Au rămas să rascoleasca visele mătuşicilor care le-au strâns ultima dată mânuţele. Nici o poză nu mai rămas în urma lor pe acest tărâm, nici o însemnare.

Astăzi mămici fără copii ar veni să mângie copiii fără mămici. Dar fiecare mângâiere costă şi puţine mămici ajung să strângă bănuţi pentru câte mângieri ar dori să împartă.

Este povestea pe care am auzit-o la ceas de seară de la o doamnă în alb poposită la noi. A fugit de acolo dar sufletul său s-a rupt cumva între zăbrele şi mângieri. O poveste de aproape și de foarte departe.

Etichete:
20/03/2012

Părintele Dumitru Stăniloae – Iubirea interpersonală

Părintele Dumitru vorbeşte liber, din trăirile şi cunoaşterea sa, despre existenţa noastră şi aşezarea ei după modelul existent în sânul lui Dumnezeu /Sfintei Treimi, despre diferenţele dintre dragostea adevărată, interpesonală, şi afecţiunea faţă de un obiect sau animal.

20/03/2012

Filmul documentar ”Olga Greceanu – o femeie pictor de altădată”

Poate nu întâmplător Olga Greceanu se naște la 4 august 1890 chiar la Mănăstirea Nămăiești, unde, în plină vară, parinții săi veniseră din București în pelerinaj. Ucenică a părintelui Sofian Boghiu în cele ale picturii dar și ale sufletului, ea va migra dinspre pictura în care excela în anii tinereții spre iconografia bizantină pe care o folosește într-o manieră autentică în arta monumentală.

Mai multe informații despre viața și opera doamnei Olga Greceanu puteți citi aici. Filmul efectiv începe la minutul 25.

20/03/2012

Conferința ”Obișnuirea omului cu Duhul Sfânt” în format mp3

Conferința ”Obișnuirea omului cu Duhul Sfânt” în format mp3, susținută de părintele Melhisedec de la Mănăstirea Lupșa pe 18 martie, poate fi descărcată timp de 10 zile de aici. Puteti folosi de asemenea link-ul de download, anume http://dl.transfer.ro/transfer_ro-20mar-dcd7614b1c2ab4c.zip .

17/03/2012

Filmul documentar ”Sfântul Luca al Rusiei”

Luca Voino-Iasenetki din Crimeea s-a născut într-o familie princiară devenind chirurg și profesor universitar, iar in cele din urma, unul dintre marii sfinți ai Rusiei secolului al XX-lea. Mărturisitor al credinței în Hristos, pentru care va primi bătăi, închisoare și deportare în Siberia, dar și titan al științei deopotrivă, oferă lumii contemporane o lecție de slujire a semenilor și de sfințenie. Viața Sfântului Luca din Crimeea o puteți citi aici.

 

17/03/2012

Conferință cu părintele stareț Melhisedec de la Mănăstirea Lupșa

Mănăstirea Lupșa

Mănăstirea Lupșa, bisericuța lui Horea

Ieromonahul Melhisedec, Stareţul şi Egumenul Mănăstirii «Înălţarea Sfintei Cruci» (Com. Lupşa, Jud. Alba), a primit să ţină un cuvânt şi să răspundă la întrebările puse în cadrul conferinţei organizate de ASCOR Bucureşti sub numele de «Obişnuinţa omului cu Duhul Sfânt». Conferința va avea loc duminică, 18 martie, ora 18:00 în «Aula Magna» a Facultăţii de Drept din Bucureşti.

14/03/2012

Dimensiuni ale existenței omenești

Un articol de Bogdan Munteanu

Omul contemporan si-a pierdut profunzimea trãirii si limpezimea privirii spirituale, vietuind în sfera din ce în ce mai opacã si mai aglomeratã a agitatiilor cotidiene. Actele sale sociale sau politice sunt la rândul lor lipsite de o viziune în stare sã se ridice deasupra orizontului material, trãdând un optimism facil, aproape naiv s-ar putea spune. Drumul exterior pe care si-l croieste omenirea nu mai urmãreste o finalitate transcendentã, care sã iasã din planul orizontal al istoriei. Pe plan sufletesc peisajul apare la fel de dezolant. Cãile labirintului care duce cãtre centrul existential al fiintei umane sunt astupate cu noroiul vietii tumultoase de zi cu zi. Omul s-a înstrãinat atât de esenta sa lãuntricã, cât si de menirea sa metafizicã. Dar cel mai trist este faptul cã el rãmâne prizonier în sfera opacã si superficialã în care a intrat în mod deliberat, ajungând sã nu-si mai punã nici mãcar problema atingerii unor realitãti mai profunde, fie înlãuntrul, fie în afara sa.

read more »

%d blogeri au apreciat asta: