Copiii în faţa televizorului

TV

TV

Nu sunt adeptul damnării televiziunii sau a internetului deşi am gustat de mai multe ori din partea lor amară decât din presupusele foloase. Mediul este şi mesajul, realitatea virtuală înseamnă virtualitate, o structură codificată simulacru, adeseori o minciună. Cu ce împărtăşim mintea şi sufletul copiilor noştri? Articolul de faţă este încă un semnal pentru părinţi, cei care dispun cât, când şi ce anume consumă vizual copiii lor. Materialul a fost preluat de aici.

Pana in 1989, televizorul la romani era in primul rand un obiect de mobilier, daca ne gandim la cele doua-trei ore de emisie zilnica. Pentru copii, desenele animate erau un rasfat de week-end si atat, daca nu prindeai televiziunea bulgara. In lumina descoperirilor facute de pediatrii americani, abordarea televiziunii in comunism pare sa fi fost involuntar corecta: copiii mici nu au ce cauta in fata televizorului.

Ca parinte, sigur stii ca singura activitate prin care un copil poate fi linistit (a se citi imobilizat) pentru o perioada lunga de timp este privitul la tv. “Il conving sa manance numai in fata televizorului / Se uita la desene si asa am si eu timp sa mai respir un pic / sa fac curatenie / sa fumez o tigara / sa gatesc / sa vorbesc la telefon” – sunt texte pe care le aud frecvent, spuse de parinti, bunici sau bone. Cutia cu imagini este prezenta chiar si in gradinite, cu scop declarat de “calmare a copiilor inainte de somnul de pranz”.

De fapt, in dezvoltarea cognitiva a copilului, vizionarea programelor tv face mai mult rau decat bine. Un amplu studiu publicat anul trecut in revista americana Acta Paediatrica, realizat de prof. Dimitri Christakis, pediatru la Seattle Children’s Research Institute si Universitatea din Washington, releva ca, cel putin pana la varsta de doi ani (ideal trei), un copil nu ar trebui sa se uite deloc la televizor.

In primii doi ani de existenta, creierul isi tripleaza dimensiunea, de la o medie de 333 grame pana la 1 kg. Cresterea in dimensiune are legatura directa cu stimularea externa si primele experiente de viata. Imaginile luminoase cu succesiune rapida obosesc creierul copilului, agitandu-l, nelinistindu-l. Secvente audio stridente, montaje rapide, flash-uri puternice, toate acestea supra-stimuleaza un creier in plina dezvoltare, indica prof. Christakis.

Trei concluzii ale studiului:

1. Programele educationale pentru televiziune destinate celor mici intarzie dezvoltarea limbajului.

Telespectatorul-copil priveste, asculta, dar nu interactioneaza cu alti vorbitori, nu vorbeste, nu isi exerseaza limbajul propriu, sau o face gresit.

(O cercetare citata de Christakis: un grup de copii cu varste cuprinse intre sapte si 16 luni care au urmarit DVD-uri speciale pentru bebelusi. Ei cunosteau mai putine cuvinte decat copiii care nu urmarisera astfel de programe.)

2. Copiii de varsta scolara care au urmarit frecvent programe tv in primii doi-trei ani de viata dau randament mai slab in testele de memorie si citire; se constata de asemenea un deficit de atentie si o mai slaba concentrare.

Cititul presupune un efort mai mare, un efort de imaginatie, in timp ce privitul unor imagini este mult mai comod. Exprimarea unui copil de varsta scolara poate fi mai saraca, iar receptarea unor informatii poate deveni dependenta de existenta imaginii. Sunt in derulare studii privind legatura cu ADHD.

3. Un copil de circa 14 luni poate imita ceea ce vede intr-un material filmat, insa invata mult mai multe dintr-o experienta reala.

(Studiul dat ca exemplu: copii care au invatat chineza mandarina de la un vorbitor nativ, mai eficient decat grupul comparativ de copii care a urmarit doar imagini filmate ale aceluiasi vorbitor).

Studiul profesorului Christakis cuprinde date publicate in alte 78 de studii realizate intre 1983 si 2008.

Dez-Acordul parental

Parintii ar trebui sa acorde o atentie sporita efectelor televizorului, si vorbim aici inclusiv despre dezvoltarea in plan social a copilului. Ei sunt cei care pot influenta decisiv o dezvoltare sanatoasa: mai multa miscare, o alimentatie echilibrata, ghidarea copilului catre parcuri si locuri de joaca, spre carti interesante sau lecturi usoare, jocuri constructive.

In conditiile in care, cel putin in SUA, copiii sunt pusi in fata televizorului inca de la varsta de cateva luni, vorbim de un grup demografic cu potential imens de exploatare. Companii precum Baby Genius sau Baby Einstein (mai cunoscut in Romania) promoveaza puternic programe educationale video ce ar trebui sa accelereze dezvoltarea cognitiva a bebelusului. (Ce parinte nu si-ar dori ca fiul sau fiica lui sa exceleze?) Beneficiile promovate de aceste companii nu sunt sustinute insa de studii medicale, publicatii stiintifice etc.

Academia Americana de Pediatrie descurajeaza vizionarea programelor tv in primii doi ani de viata, dar numai 6% din parinti urmeaza acest sfat.

Nu exista date oficiale cu privire la conduita parintilor romani.

In Franta, Guvernul a introdus din vara anului 2008 reguli clare menite sa protejeze sanatatea si dezvoltarea copiilor in fata efectelor negative ale programelor tv.

Televiziunea, jocurile video sau internetul, au capacitatea de a genera dependente puternice. Viata sociala are de suferit, indiferent de varsta celui dependent.

Un alt pericol este mesajul erotic, care stimuleaza imaginatia copiilor si contribuie la o maturizare precoce din punct de vedere sexual. Lipsa asociata a unor informatii avizate poate duce la dezechilibre in perioada pubertatii si adolescentei, o intelegere vaga a sexualitatii, protectiei, limitelor.

Cateva sfaturi pentru parintii responsabili

* Copilul nu are nevoie de televizor in camera. Sunt mari sanse ca el sa se uite la televizor in timp ce ar trebui sa se odihneasca (sau sa isi faca temele). In plus, poate fi expus unui continut neadecvat, mai ales daca nu ai control parental asupra grilei de programe.
* Utilizarea televizorului in timpul meselor ca instrument de distragere a atentiei este total contraindicata (in cazul bebelusilor). In cazul copiilor sau adultilor, rontaitul in fata “cutiei cu imagini” este cel mai scurt drum catre kilogramele in plus.
* Dincolo de efectele psihice, privitul la tv este o activitate statica. Incurajand sedentarismul, poate duce inclusiv la obezitate infantila. Intarzie dezvoltarea motorie a copilului, care la aceasta varsta isi construieste musculatura, indemanarea etc.
* Daca totusi copilul tau se uita la tv, cel mai indicat este sa fii langa el si sa il ajuti sa inteleaga ceea ce priveste.

Televizorul, asa cum a ajuns el astazi sa fie, imbolnaveste.

Desigur ca sutele de studii care vorbesc despre asta nu vor fi niciodata foarte mediatizate pe micul ecran. Producatorii nu si-ar pune singuri funia de gat. In Revista Americana de Psihiatrie Infantila, un articol trecea in revista studiile din ultimul deceniu cu tema “impactul televiziunii asupra copiilor si adolescentilor”. Concluzia era unanima: “Efectele expunerii copiilor si adolescentilor la programele televizate sunt cresterea comportamentelor agresive si violente precum si debutul accelerat al activitatilor sexuale”. Desi studiile stiintifice sunt sanctificate pe micul ecran, arareori sunt difuzate cele care privesc insasi efectul televiziunii-pubela asupra populatiei. Revista Americana de Medicina Preventiva scria, chiar in august 2010, ca folosirea in exces a televizorului este strans corelata cu un nivel scazut de satisfactie in viata.

Etichete: , ,

One Comment to “Copiii în faţa televizorului”

  1. „Romanii intepenesc in fata televizoarelor circa sase ore zilnic. In weekend, audienta atinge aproape sapte ore, mai exact 407 minute, asa cum indica un studiu realizat de agentia <> pentru paginademedia.ro.
    Comparativ, la nivel global, timpul mediu petrecut anul trecut in fata televizorului a fost de 3 ore și 12 minute, potrivit unui studiu realizat de compania Médiamétrie. […]
    In primul rand, televizorul este cea mai ieftina distractie, spune psihologul Catalina Dumitrescu. <>, nu ma aranjez asa cum o fac cand ies in oras, beneficiez de confortul de acasa. Este adevarat, poti urmari programe si filme care iti fac placere. Cu toate acestea, a petrece din ce in ce mai multe ore cu televizorul este o fuga de realitate, ne spune psihologul. Scade calitatea somnului – apar tulburari cum este insomnia, de pilda; psihicul preia toate informatiile pe care tv-ul il ofera si ne mentine intr-o stare de agitatie, ca atare si somnul este mai agitat, mai nelinistit.

    Pe termen lung, “stationarea” prelungita in fotoliul atasat la tv duce si la o izolare sociala. <>; revenind acasa, aterizez tot la televizor. Omul nu mai dezvolta timpul pe care il poate petrece alaturi de prieteni, alaturi de familie, putem vorbi chiar de o insingurare a individului, adauga psihologul Catalina Dumitrescu.

    Ce avem de facut? Sa ne aducem aminte, in primul rand, ca specialistii recomanda un program zilnic de plimbare in aer liber de minimum 30 de minute. Ca exista carti, parcuri atractive chiar si pe timpul sezonului rece, teatru, cinematograf, sali de concerte, sali de sport, cluburi de bridge sau de scrabble. Iar daca afara e o vreme “de caine”, putem oricand sa ascultam muzica, sa dansam in confortul sufrageriei proprii, singuri (de ce nu?) sau cu partenerul.”

    -preluare: http://medlive.hotnews.ro/video-dependent-de-televizor-romanii-fug-de-realitate-circa-sase-ore-pe-zi.html

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: