30 de zile cu Sfântul Matei – Ziua a patra – Tâlcuirile Sfântului Teofilact al Bulgariei

Binecuvantat este cel ce vine in numele Domnului

Binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului

Astăzi m-am însoțit în citirea și înțelegerea Evangheliei de scrierea părintelui Teofilact (1055-1107) ce a fost episcop în Ohrida, Macedonia de astăzi, pe atunci însă capitala unui ținut locuit de bulgari și vlahi. Pentru cei interesați de acest text, îl găsiți aici.

Am abordat capitolul 16 din Evanghelia lui Matei si m-am oprit asupra exegezelor din lucrarea sfântului Teofilact ce mi s-au părut mai importante.

16.1. Şi apropiindu-se fariseii şi saducheii şi ispitindu-L, I-au cerut să le arate semn din cer.

Fariseii și saducheii aveau învățături diferite dar se unesc împotriva lui Hristos.
Ei cer semn din cer dar oare fulgerul care a mistuit vitele lui Iov nu era din cer, de la diavolul?  Nu tot ce este din cer este de la Dumnezeu și nu tot ce este de pe Pământ este de la diavoli.

16.4. Neam viclean şi adulter cere semn şi semn nu se va da lui, decât numai semnul lui Iona. Şi lăsându-i, a plecat.

Neamul evreilor este numit adulter, desfrânat, deorece s-a depărtat de Dumnezeu și s-a lipit de diavol, lucrând cele ale lui. Viclean este numit pentru ispitirile și vicleniile lui.

16.6. Iar Iisus le-a zis: Luaţi aminte şi feriţi-vă de aluatul fariseilor şi al saducheilor...

16.11. Cum nu înţelegeţi că nu despre pâini v-am zis? Ci feriţi-vă de aluatul fariseilor şi al saducheilor.

Precum aluatul este acru și vechi, la fel învățătura fariseilor și saducheilor este plină de predanii vechi, amestec de cuvânt și viață stricată.

Apostolii cred inițial că Iisus le vorbește despre pâine la propriu deoarece uitaseră să cumpere pâini. Ei cred că se referă la necurățenia unor pâini. De aceea Hristos repetă cu asprime îndemnul amintindu-le de înmulțirea pâinilor, de cele 5 pâini care au hrănit 5.000 de oameni și de cele 7 pâini care au hrănit 4.000 de oameni. Nu despre pâine este vorba ci despre învățătura cea rea a fariseilor.

Iisus îi ceartă cu asprime, nu întotdeauna blândețea este bună. Dacă cearta este cu binecuvântare, ea îndreaptă.

16.13-16.     Şi venind Iisus în părţile Cezareii lui Filip, îi întreba pe ucenicii Săi, zicând: Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului? Iar ei au răspuns: Unii, Ioan Botezătorul, alţii Ilie, alţii Ieremia sau unul dintre prooroci.  Şi le-a zis: Dar voi cine ziceţi că sunt? Răspunzând Simon Petru a zis: Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu.

Unii evrei credeau despre Iisus  că ar fi Ioan Botezătorul care a înviat și a luat darul facerii de minuni. Alții credeau că este profetul Ilie ce a venit să îi mustre. Iar alții mai puțini învățați dar care aveau înțelepciune din fire, credeau că este Ieremia, profetul ce a fost din pruncie rânduit să proorocească. (Ier 1, 6)

Petru îl numește Hristosul, adică Unsul, care Unul este, deorece hristoși adică unși erau și preoții sau împărații.

16.18 Şi Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui.

Hristos confirmă prin aceasta mărturia lui Petru. Piatra însă nu este Petru, cum se poate înțelege în afara contextului, ci mărturia lui Petru, mărturisirea lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Biserica se întemeiază pe Hristos, Hristos este piatra care stă la temelia sa (a se vedea și I Cor. 10, 4).

Fiecare dintre noi suntem Biserica dacă ne facem sălaș al lui Hristos iar porțile iadului, păcatul, nu vor birui omul atâta timp cât acesta rămâne în Hristos, rămâne Biserică a Sa. Dacă vom rămâne tari mărturisind pe Hristos în minte, simțire și viață, vom rămâne Biserică a sa nepătată, nesurpată, veșnică.

Pe acest citat, interpretat în afara contextului, Vaticanul și-a fondat greșit dogma primatului papal. Din punct de vedere administrativ a existat o înteietate de onoare dată bisericilor tradiționale ca cea din Roma, Antiohia sau Alexandria. De aici însă până a subordona întreaga lume creștină unui om infailibil, Papa, intervin și se suprapun mecanismele puterii. Dacă urmărim istoria bisericii primare și primul sinod apostolic (Faptele Apostolilor, 16), nu vedem funcționând un asemenea principiu ci dimpotrivă, principiul sinodal. De altfel apostolul Petru va greși ulterior fiind dojenit pentru aceasta (Matei 16, 21-22): ”Mergi înapoia Mea, satano! Sminteală Îmi eşti; că nu cugeţi cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor.” La fel în momentul lepădării sale. Dacă apostolul Petru nu a fost infailibil, cu atât mai puțin un papă.

16.28. Adevărat grăiesc vouă: Sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea pe Fiul Omului, venind în împărăţia Sa.

Iisus vestește descoperirea de pe muntele Tabor unde trei dintre apostoli îl vor vedea, după putere, în lumina Slavei lui Dumnezeu, a Slavei Sale, kabod Yahve. Hristos descoperă Împărăția sa iar apostolii chiar dacă nu sunt pregătiți și cad la Pământ, vor dori să facă așezământ acolo Doamne, bine este să fim noi aici (Matei 17, 4).

+++

Să ne ajute Domnul să ne facem lăcaș al Său și să mergem cu bucurie în Împărăția Sa!

One Comment to “30 de zile cu Sfântul Matei – Ziua a patra – Tâlcuirile Sfântului Teofilact al Bulgariei”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: