Leusino, taina lavrei din adâncuri

Manastirea Leusino

Manastirea Leusino

Marea de la Rîbinsk…Un simbol al hidrogulagului stalinist – după consacrata expresie a lui Soljeniţîn. Construcţia celui mai mare lac artificial din lume (cam de mărimea unui judeţ de la noi), pe Volga, la aprox. 400 km nord de Moscova, a început în 1935: peste 150 de mii de persoane strămutate, 663 de sate înghiţite de ape. Străvechea cetate Mologa, după aproape un mileniu de existenţă, s-a pogorât tăcută, lipsită de orice apărare, în străfundurile imensului baraj… N-a fost de-ajuns; marea blestemată de la Rîbinsk avea să cuprindă, în pântecele-i fără saţ, unul dintre cele mai de preţ diamante ale ortodoxiei ruseşti: Lavra de la Leuşino.

Ucenicele Maicii Domnului

Mulţi cercetători ruşi sunt de părere, astăzi, că imensul baraj a fost construit tocmai în acest scop: distrugerea lavrei de la Leuşino. În ajunul revoluţiei bolşevice, aceasta număra nu mai puţin de 700 de maici şi surori. Un bastion al credinţei, cu o biserică închinată „Laudei Maicii Domnului”, faima catedralelor ruseşti de la sfârşitul secolului 19. Una dintre cele mai mari chinovii de maici ale Rusiei, alături de Diveevo şi Şamordino…

După venirea bolşevicilor la putere, ucenicele Maicii Domnului vor purta o luptă pe viaţă şi pe moarte cu puterile antihristului. Faimoasa lavră de la Leuşino, aflată între oraşele Cerepoveţ şi Rîbinsk, “infestase de misticism”, după cum considerau comuniştii, întreg nordul Rusiei. Au simţit-o potrivnică încă de la început. În 1931, mânăstirea avea să fie închisă. Totuşi, în mod inexplicabil, în ciuda terorii bolşevice, zeci de mii de ruşi din împrejurimi continuau să vină în pelerinaj la porţile ei zăvorâte. Barajul s-a dovedit, apoi, pentru puterea atee, soluţia cea mai la îndemână…

Întâia icoană a mileniului al treilea

Pe data 23 aprilie 2002, în Biserica Rusă avea să se petreacă un eveniment cu adânci semnificaţii pentru ortodoxia din această ţară: Sinodul rus a luat hotărârea recunoaşterii icoanei Maicii Domnului „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” ca icoană făcătoare de minuni. Era prima consacrare a unei icoane ortodoxe în cel de-al treilea mileniu creştin. O icoană tainică, tot mai cunoscută astăzi în întreaga Biserică Ortodoxă. Icoanei i-a fost stabilită, cu acest prilej, o dată de prăznuire în calendar – “sâmbăta Acatistului” – în cea de-a cincea săptămână din Postul Mare; i-au fost întocmite troparul cuvenit, rugăciune şi acatist.

Vă veţi întreba – şi pe bună dreptate: ce legătură va fi având acest eveniment cu faptele relatate la începutul acestui articol? Răspunsul e unul cât se poate de simplu: „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”, icoana care s-a preaslăvit de curând, îşi are începuturile la Leuşino.

“Eu sunt cu voi…”

O icoană cu o soartă neobişnuită. Mulţi cred că “fenomenul Leuşino” a pornit chiar de la această icoană. Minuscula comunitate întemeiată în ce a de-a doua jumătate a secolului 19 la Leuşino va creşte, treptat-treptat, în jurul acestei icoane făcătoare de minuni. Cunoscută în trecut sub numele de icoana „Lauda Maicii Domnului”, a fost dăruită Mânăstirii Leuşino de către negustorul Gavril Medvedev. Într-un paraclis al lavrei, se va citi, neîncetat, înaintea icoanei, cu binecuvântare arhierească, vreme de 40 de ani, Acatistul Maicii Domnului. După modelul acesteia, în atelierele de pictură ale mânăstirii s-au făcut sute de reproduceri. O copie deosebită a celebrei icoane va fi dăruită Sfântului Ioan de Kronstadt. Pe o margine a acesteia, cu binecuvântarea egumenei Taisia, s-a gravat următorul înscris “Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”. Sfântul Ioan de Kronstadt însuşi va fi cel care va sfinţi noua icoană, ce va fi cunoscută, de aici înainte, sub acest nume.

Icoana “rugată”
1000 de zile şi nopţi

Sfântul din Kronstadt va dărui, după mai mulţi ani, icoana pictată la Leuşino unui mirean, viitor ieroschimonah şi sfânt, Serafim al Viriţei, profeţindu-i acestuia că va ajunge schimonah la Lavra Sf. Alexandr Nevski. Prevestind necazurile ce urmau să se abată în curând asupra Rusiei, Sfântul Ioan de Kronstadt i-a cerut părintelui Serafim să se roage pentru izbăvirea marii ţări pravoslavnice de la răsărit de aceste mari ispite. Astfel, “Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” va deveni icoana de chilie a marelui nevoitor. Înainte de închiderea Lavrei Alexandr Nevski de către bolşevici, ieroschimonahul Serafim va primi binecuvântare de la episcopul Grigorie să poată lua la Viriţa icoana dăruită lui. Aici, vreme de 1000 de zile şi 1000 de nopţi, se va ruga neîncetat dinaintea icoanei Maicii Domnului, după cum primise ascultare de la Sfântul Ioan de Kronstadt. Şi la orice izbândă a oamenilor care veneau să-i ceară rugăciune în necazurile lor, părintele Serafim răspundea: “Ajutorul este al Împărătesei cerurilor, Ei trebuie să-i mulţumiţi”.

Învierea din morţi
a unui copil

Într-o zi, un bărbat şi soţia lui au venit cu un copil bolnav la părintele Serafim, ca batiuşka să se roage pentru sănătatea acestuia. Când au ajuns la Viriţa, copilul deja murise. Părinţii, plângând, i-au cerut părintelui Serafim să se roage, totuşi, pentru băiat. Şi rugându-se sfântul dinaintea icoanei Maicii Domnului “Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”, copilul a înviat! Vestea despre această minune s-a răspândit cu iuţeală pretutindeni. Autorităţile, temătoare, aflând despre acest caz, au decis să confişte icoana. În acea vreme, a venit însă la părintele Serafim o fiică duhovnicească. Părintele – care o tunsese în monahism, dându-i numele de Varsanufia – i-a spus: “Ce bucurie că avem o asemenea icoană, care are un har special! N-o mai pot ţine însă la mine. Altfel, îmi va fi luată. Luaţi-o şi păstraţi-o dumneavoastră!”. Monahia Varsanufia a luat în taină icoana la Sankt Petersburg şi a ţinut-o în casa ei, până când, după încheirea perioadei comuniste, va fi dăruită Mânăstiririi Sf. Gheorghe – Kozeleţ, aşa cum profeţise Sfântul Serafim de Viriţa.

Icoana Maicii Domnului
la Sf. Gheorghe-Kozeleţ

Pe 5 martie 1997, primelor două vieţuitoare din Mânăstirea Sf. Gheorghe – Kozeleţ, din eparhia Cernigov, ce renăscuse după zeci de ani de pustiire, nici măcar nu le-a trecut prin cap ce mare sfinţenie primeau, ca dar de la Dumnzeu, în acea zi. Se aflau la început de drum. Le era nespus de greu. În mânăstire nu existau preoţi, se slujea sporadic. O icoană primită, pe atunci, în dar, nu era puţin lucru.

O dată cu venirea icoanei Maicii Domnului în sfântul locaş, lucrurile în obşte au început să se îndrepte însă: au sosit, în curând, preoţi şi cântăreţi la strană, iar din punct de vedere material totul a devenit mult mai simplu, demarându-se, rapid, lucrările de reconstrucţie a vechii mânăstiri. Când au vrut să afle mai multe amănunte despre tainica icoană din mânăstirea lor (considerată, la început, o simplă icoană de apartament), la care începuseră să se petreacă, pe neaşteptate, mulţime de minuni, monahiile aveau să amuţească înaintea măreţei taine…

Lavra din adâncuri

Icoana Maicii Domnului “Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” – pierdută şi reapărută pe neaşteptate, după mai multe decenii – va începe să scoată din uitare fapte şi chipuri de sfinţenie vechi de aproape un veac. Din jurnalele confiscate de KGB ale câtorva maici de la Leuşino, s-a aflat cum acestea au continuat să vină, îmbrăcate în haine mireneşti, ani de-a rândul, din îndepărtate colţuri Rusiei, la locaşul drag lor, adăstând îndelung înaintea porţilor zăvorâte ale lavrei, ori, mai apoi, pe malul imensului lac de la Rîbinsk, în străfundurile căruia se pogorâse comoara de la Leuşino.

În satul Meaksa (situat în apropierea locului înghiţirii de către ape a Mânăstirii Leuşino), din eparhia Vologda, se va înălţa, îndată după aflarea icoanei, un paraclis din lemn – adevărat punct de reper, astăzi, pentru credincioşii ruşi.

Marea minune se va produce însă în vara anului 2002: scăzând nivelul barajului, lavra înghiţită de ape de aproape 6 decenii va ieşi la suprafaţă, ca un semn binecuvântat al preaslăvirii icoanei. Se va sluji, în acel an, în două rânduri în acest loc sfânt.

De dincolo de ape, vestita lavră continuă să strălucească, în lumina harului dumnezeiesc, tuturor celor ce caută să se apropie, în zilele noastre, de marea taină de la Leuşino..

Autor: Gheorghiţă CIOCIOI
Sursa:  Lumea credintei nr. 116, martie 2013

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: