Archive for ‘Cultură’

03/11/2012

Fragmente din ”Moldovă tristă” – Ernest Bernea

Ernest Bernea - ”Moldova tristă”

Ernest Bernea – ”Moldova tristă”

Fratele meu
Fratele meu stã întins pe patul durerii;e un pat dãruit de oameni nu de Dumnezeu. L-am crescut de mic; tot ce l-a atins m’a îndurerat ca pe o mamã. El mã plãteste mergând cu mine si la închisoare.
Il vãd cum îsi duce zilele: fãrã tihnã, fãrã orizont; numai cu lumina nãdejdilor. S’a nãscut sã trãiascã în lipsã, sã nu cunoascã bucuria. Acum merge în necunoscut.
Fratele meu sta închis în lumea durerii; cautã o poartã sã iasã, cautã un loc cu blândete si sprijin. E trist si i-e sete de mai bine. Mã doare suferinţa lui; o simt cucerindu-mi cosul pieptului.

read more »

Etichete:
19/10/2012

”Avea ceva de Noe în el”

Mircea Vulcănescu

Mircea Vulcănescu

Constantin Noica despre Mircea Vulcănescu

„În primele rânduri când l-am reîntâlnit, am fost surprins să văd că nu şovăie să stea îndelung de vorbă cu noi, atât de tineri şi necopţi cum eram. Era ca şi cum ar fi avut nevoie de solicitarea noastră. În realitate, nu reprezentam o solicitare pentru el, ci eram un pretext. Avea nevoie de alţii. Am simţit-o ca o slăbiciune a sa, şi poate că aşa era. Trebuia să scoată la lumină, din zăcămintele fiinţei sale, tot ce era îngropat acolo. Nu ştia nici el care-i gândul de dindărătul lui, cu atâtea lucruri învăţate, altele doar presimţite, altele născocite pe loc. Avea ceva din ceea ce spunea Guicciardini despre Savonarola: când vorbea filosofie, părea că se naşte din el. Despre aproape orice vorbea Mircea Vulcănescu, îţi dădea sentimentul că se naşte din el. Poate că vroia şi el, cultivându-ne spre uimirea noastră, să ştie ce ştia.

read more »

19/10/2012

Emil Cioran despre Mircea Vulcănescu

„Cu cât mă gândesc mai mult la tatăl dumitale, cu atât îmi apare că şi el era o excepţie ameţitoare, că tot aşa şi el trebuie să fi înlăturat prin vreo minune blestemul nostru al tuturor. Poate să pară o nebunie să afirmi despre un spirit cu adevărat universal că nu gustase din fructul blestemat. Totuşi, aşa trebuie să fie – căci ştiinţa lui prodigioasă era îmbinată cu o aşa mare curăţie, încât nu am întâlnit niciodată una asemănătoare. Păcatul strămoşesc, vădit în noi toţi, nu se arăta în el, în el care era atât de bine legat în trup şi în care se adăpostea, paradox miraculos, un sfânt ieşit dintr-o icoană. De ar fi vorbit despre finanţe sau despre teologie, din el izvorau o putere şi o lumină pe care nu îmi este dat a le defini.

read more »

Etichete: ,
19/10/2012

Un biruitor al morții

Mircea Vulcănescu

Mircea Vulcănescu

Mircea Eliade despre Mircea Vulcănescu.

…Nu ştiai ce să admiri mai întâi: nestăvilita lui curiozitate, cultura lui vastă, solidă, bine articulată, sau inteligenţa lui, generozitatea, umorul sau spontaneitatea cu care-şi trăia credinţa şi iscusinţa cu care şi-o tălmăcea. Nu cred c-am întâlnit alt om înzestrat cu atâtea daruri. Şi nici altul care să-l întreacă în modestie. Am cunoscut, desigur, savanţi care se încumetă să citească în treizeci de limbi, sau stăpânesc în de-amănuntul istoria unei ţări sau a unui continent, sau au pătruns în toate tainele fizicii şi matematicilor, sau înţeleg nenumărate sisteme filosofice.

Dar mintea lui Mircea Vulcănescu era altfel alcătuită. După ce-l cunoşteai mai bine, înţelegeai că, dacă ar fi trebuit, ar fi putut şi el învăţa treizeci de limbi, sau istoria unui continent, sau matematicile superioare. Îl interesa tot. Mai mult: înţelegea – şi-ţi explica – de ce-l interesează cutare sau cutare disciplină, un anumit autor sau o anumită operă.

read more »

24/03/2012

Interviu Christos Yannaras – Biserica si filosofii

Pr. Constantin Coman: V-as intreba pentru inceput, care este situatia in Grecia referitor la aceasta problema a relatiei dintre Biserica si intelectuali?

Christos Yannaras: Situatia din Grecia reflecta in mare parte ceea ce se intampla in Europa, care are un alt trecut, o istorie diferita de a noastra. Acolo, filozofia a incercat o separare de teologie pentru a-si cuceri o oarecare autonomie fata de controlul bisericesc. Fiindca Biserica Romano-Catolica, in special, a exercitat un control totalitar in veacurile Evului Mediu – si, intr-o oarecare masura, si dupa aceea – asupra gandirii umane, creatiei umane, stiintei. Pentru a-si apara libertatea, filozofii au spus: „Noi nu ne amestecam in nici un fel in problemele religiei si ale metafizicii. Prin urmare lasati-ne in pace, pentru ca noi suntem interesati de alte probleme”. Aceasta separare a filozofiei de teologie, sau a Bisericii de intelectualitate – ceea ce inseamna cam acelasi lucru – exista intr-o oarecare masura si in Grecia.

read more »

14/03/2012

Dimensiuni ale existenței omenești

Un articol de Bogdan Munteanu

Omul contemporan si-a pierdut profunzimea trãirii si limpezimea privirii spirituale, vietuind în sfera din ce în ce mai opacã si mai aglomeratã a agitatiilor cotidiene. Actele sale sociale sau politice sunt la rândul lor lipsite de o viziune în stare sã se ridice deasupra orizontului material, trãdând un optimism facil, aproape naiv s-ar putea spune. Drumul exterior pe care si-l croieste omenirea nu mai urmãreste o finalitate transcendentã, care sã iasã din planul orizontal al istoriei. Pe plan sufletesc peisajul apare la fel de dezolant. Cãile labirintului care duce cãtre centrul existential al fiintei umane sunt astupate cu noroiul vietii tumultoase de zi cu zi. Omul s-a înstrãinat atât de esenta sa lãuntricã, cât si de menirea sa metafizicã. Dar cel mai trist este faptul cã el rãmâne prizonier în sfera opacã si superficialã în care a intrat în mod deliberat, ajungând sã nu-si mai punã nici mãcar problema atingerii unor realitãti mai profunde, fie înlãuntrul, fie în afara sa.

read more »

14/12/2010

„Testamentul” lui Eugene Ionesco

Textul lui Eugene Ionesco redat mai jos poate fi considerat testamentul dramaturgului şi totodată o confesiune colectivă a sa în amurg de viaţă. Un cuvânt cu greutate care mărturiseşte solitudinea omului în faţa morţii, un examen de neevitat, o evidenţă a despărţirii de trup şi de cei dragi.

+++

Testament

Mesajele nu au nici un efect asupra mea. În acest moment mi-e totuşi atât de rău încât îmi este greu să scriu. Nici ideile nu-mi vin când durerea este atât de violentă. Este aproape ora 5, va veni noaptea, noaptea pe care o detest dar care îmi aduce totuşi, câteodată, un somn atât de plăcut. Mi se joacă piesele cam peste tot în lume şi cred că aceia care se duc să le vadă râd sau plâng, fără a simţi dureri prea violente. Ştiu că se va sfârşi curând, dar, cum am spus-o de curând, fiecare zi este un câştig.

read more »

01/11/2009

Klaus Kenneth la Cluj

Klaus Kenneth - Cartea sa

Klaus Kenneth - Cartea sa

Klauss Kenneth este un neamţ care a cunoscut în parte marile şi micile religii ale lumii, de la hinduism şi budism până la unele culte neoprotestante şi ocultismul lui Castaneda. Mărturia sa este vie, captivantă, zguduitoare, plină de revelaţii.

Cele două filmuleţe postate sunt din cadrul conferinţei susţinute la Cluj în 27 octombrie. Următoarele conferinţe vor avea loc la Sibiu – Luni, 2 noiembrie, 2009, Aula Facultăţii de Teologie Andrei Şaguna, ora: 18:00, Braşov – Marţi, 3 noiembrie, Centrul Cultural Reduta (Piaţa Sfatului), ora: 18:00, Constanţa – Sâmbătă, 7 noiembrie, Casa de Cultură, sala mică, ora: 17:00.

La Bucureşti conferinţele sunt pe 4 noiembrie ora 18.00 în Facultatea de Teologie Ortodoxă şi pe 5 noiembrie ora 18.00 în Aula Magna, Facultatea de Drept.

Partea I

Partea a II-a

09/09/2009

Brancardierul român

brancardier

"...duiosii materne..."

Un articol de Andrei Pleșu

Cînd intri într-un spital occidental, intri
într-o maşinărie. Iar cînd ieşi, mort sau viu, porţi
toate însemnele procedurilor standard prin care ai trecut.
Nici o surpriză, nici o aproximaţie, nici un mister. Cînd
intri într-un spital românesc, intri într-o pagină de
literatură. Lucrurile se desfăşoară imprevizibil, ezită
între moţăială şi perplexitate, între precipitări
palpitante şi lentori turceşti, între reguli aspre şi
relativism balcanic. Ai parte şi de duioşii materne
(capeţi pastiluţe şi păpică, eşti invitat să ridici
mînuţele şi să-ţi scoţi pijămăluţa), dar şi de
bruftuluială pedagogică sau de plictisite răceli
funcţionale. E aventuros, e omeneşte, e „plin de
viaţă”.

read more »

Etichete: ,
03/07/2009

Despre adevăratul ucigaş al lui Michael Jackson – articol de Mircea Cărtărescu

Michael

Michael

Titlu original  al articolului este „Jacko, aşa cum (n-)a fost” şi a apărut în Evenimentul Zilei, 3 iulie 2009. Am încercat să scriu şi eu ceva, am renunţat în cele din urmă, îl citez doar pe părintele Sofronie Saharov dintr-o scrisoare către David Balfour: „Tragic pentru mine în toate acestea nu e că oamenii suferă atât, ci că mor fără să fi cunoscut pe Dumnezeu.”

Voi vorbi cu milă şi groază despre bietul, hidosul Michael Jackson, nefericitul rege al muzicii pop, pe care America l-a creat, America l-a distrus, sadic şi cu bună ştiinţă, iar acum America îl plânge ipocrit, totul în cadrul unui show colosal care aminteşte flagrant de pâinea şi circul Romei antice.

E drept, în zilele noastre gladiatorii nu mai sunt spintecaţi în arenă sub ochii cetăţenilor, ai matroanelor şi-ai clienţilor la o simplă întoarcere în jos a degetului mare. Dar circul merge mai departe, cu poleiala lui de glorie şi cu ploaia de aur revărsată peste capetele vedetelor, venerate ca zeii şi sfâşiate apoi cu aceeaşi fervoare.

read more »

26/06/2009

Piesa de teatru „Spovedanie la Tanacu”

Spovedanie la Tanacu

„Nu puteam să facem pe scenă moliftele Sfântului Vasile, că le crăpa teatrul în două…am încercat să prezentăm lucrurile eufemistic”- Andrei Şerban despre reprezentaţiile din Statele Unite

Spectacolul „Spovedanie la Tanacu”, regizat de Andrei Şerban după romanul omonim scris de Tatiana Niculescu-Bran, va avea din nou reprezentaţii pe 2, 3 şi 4 iulie la teatrul Odeon, după ce a fost prezentat aici în premieră în mai.
Pe 6 iulie, spectacolul va fi prezentat şi la Iaşi, la Teatrul Luceafărul, în cadrul programului Rezidenţe Artistice – RezidentArt.

Mărturisesc că nu am văzut încă acest spectacol şi că am o nedumerire legată de oportunitatea sa, mai multe cuvinte voi spune probabil după vizionare. Mai jos veţi găsi un articol şi un interviu de Elena Dulgheru despre piesă şi regizor, acestea m-au pus pe gânduri şi în cele din urmă pe drumul spre teatru. Mă bucur că exploatarea mediatică negativă a accidentului de la Tanacu este cumva balansată prin această formulă.

read more »

14/06/2009

„Treziţi-vă, suntem liberi!” de Alexandra Noica-Wilson

Treziţi-vă, suntem liberi!

Treziţi-vă, suntem liberi!

În 2007 Alexandra Noica, fiica filosofului Noica,  şi-a publicat la Humanitas cartea sa de memorii „Treziţi-vă, suntem liberi!„. Recomand această carte pentru toţi cei care îl iubesc pe Constantin Noica dar şi restituire a unei felii de istorie recentă, o idee despre ostilitatea pe care comunismul o ţesea în jurul intelectualului autentic dar şi imagini ale unor vremuri mult mai bogate în nobleţe. Recenzia este preluată din numărul 50 al „României Literare” şi aparţine lui Sorin Lavric.

În seara zilei de 16 septembrie 1955, o fetiţă de 11 ani, pe nume Alexandra Noica, împreună cu fratele ei, Răzvan Noica, a cărui vîrstă era cu doi ani mai mare decît a surorii, şi alături de mama lor, Wendy Noica, se vor urca în Gara de Nord din Bucureşti în Orient Expressul ce mergea la Viena. De aici vor ajunge la Londra, lăsînd în urmă o ţară care intrase pentru multe decenii sub teascul regimului comunist. Cînd trenul va ajunge, dimineaţa devreme, în gara din Viena, cei doi copii vor fi deşteptaţi din somn de vocea mamei: Treziţi-vă, sîntem liberi! Trecuseră de partea cealalată a Cortinei de Fier şi, chiar dacă pe moment nu puteau realiza consecinţele evenimentului, cuvintele lui Wendy aveau să li se întipărească în minte drept semnul de început al unei vieţi la care nici nu îndrăzniseră să se gîndească cîtă vreme se aflaseră în România.

read more »

%d blogeri au apreciat asta: