Ernest Bernea – ”Îndemn la simplitate”

Ernest Bernea

Omul a purtat în decursul vremurilor o luptă tragică pentru câstigarea unui prisos de bine. In epoca modernă acest bine a fost văzut sub forma progresului şi a civilizatiei. Singur, sau în mijlocul societătii, omul s’a străduit în acest sens.

Socotit în roadele sale, astăzi după trecere de vreme, progresul continuu s’a dovedit înşelător. Omul modern a avut o sete de mai bine, dar nu s’a aplecat îndeajuns asupra naturii acestui bine. Punctul luminos, unificator, a lipsit. Lumea nouă s’a încrezut prea mult in civilizatie şi progres, dar nimeni nu sta să gândească ce anume sunt acestea pentru fiinta spirituală a omului. Şi atunci drumurile s’au deosebit, după cum deosebite erau idealurile.

Parastasele – practică a Bisericii primare sau inovație modernă ?

Drumul – Foto Mihai Savu

În articolul de faţă am dori să prezentăm anumite aspecte despre pomenirile morţilor pentru a înţelege dacă acestea au existat în Biserica veche sau nu. Dar înainte de a trece la subiectul nostru, bine ar fi să vedem ce sens au pomenirile în Biserica Ortodoxă – şi asta pentru a evita răstălmăcirile.

Pomenire înseamnă celebrarea dumnezeieştii Liturghii în ziua morţii unui mucenic, spre cinstirea lui, adunarea membrilor Bisericii spre cinstirea unui mucenic, sărbătorirea respectivului martir, rugăciunea Bisericii pentru cei adormiţi şi pomenirea numelui mucenicului la dumnezeiasca Liturghie. Atunci se înalţă rugăciuni pentru cei adormiţi şi întreaga Biserică prăznuieşte şi se roagă Domnului pentru odihna sufletului martirului, după cuvintele Sfântului Apostol Pavel, “dacă trăim, pentru Domnul trăim, şi dacă murim, pentru Domnul murim” (Romani 14, 8).

Fragmente din ”Moldovă tristă” – Ernest Bernea

Ernest Bernea – ”Moldova tristă”

Fratele meu
Fratele meu stã întins pe patul durerii;e un pat dãruit de oameni nu de Dumnezeu. L-am crescut de mic; tot ce l-a atins m’a îndurerat ca pe o mamã. El mã plãteste mergând cu mine si la închisoare.
Il vãd cum îsi duce zilele: fãrã tihnã, fãrã orizont; numai cu lumina nãdejdilor. S’a nãscut sã trãiascã în lipsã, sã nu cunoascã bucuria. Acum merge în necunoscut.
Fratele meu sta închis în lumea durerii; cautã o poartã sã iasã, cautã un loc cu blândete si sprijin. E trist si i-e sete de mai bine. Mã doare suferinţa lui; o simt cucerindu-mi cosul pieptului.