Despre inima noastră – Sfântul Simeon Noul Teolog
Gând despre postire
Ascetica îl ajută pe om să se adâncească în tot ce înseamnă relație personală cu Dumnezeu și cu oamenii. În fiecare plăcere există în potență devierea înspre egoismul consumării acesteia. Dependența de acești stimuli numită patimă ne face incapabili de a dezvolta în termeni de libertate o relație de iubire totală cu cineva.
Gând despre minte
Omul a fost făcut să viețuiască cu Dumnezeu.
Este Acasă pe care îl caut, spre aceasta tind nelămurit, în Dumnezeu am aflat descifrarea tainei sensului meu. Chipul meu nu și-a descoperit unicitatea, strălucirea sa demnă de dragostea celor dragi, decât în privirea lui Dumnezeu, în cercetarea harului Său.
Până la Domnul însă te mănâncă nu sfinții, cum spune un proverb frivol, ci propria reflexie.
Cel mai mare zid este în noi, problema reflexivității nostre. Mintea noastră se întoarce înspre ea, se caută spre adorare. Este imaginația, este căutarea proiecției noastre impusă și recunoscută de această lume.
Idolii ridicați în istorie sunt chipuri ale întoarcerii înspre noi. Mai grosier croiți sau mai fin. Însuși Sola Scriptura este un eșec, o închidere. Domnul Este, pur și simplu, nu Scriptura îl condiționează. El este și va fi Viu, s-a oferit a ne fi Viață și ne-a rugat să o facem întru pomenirea Sa.
Fie că sunt concretizări ale unor patimi evidente, carnale, populare, fie că vorbim de un templu al înțelepciunii în care ne complacem și ne autoadmirăm mintea, care nu este Dumnezeu, ne oprim din rostul nostru. Ne închidem.
Mă îndrept zilnic înspre ecran și văd cum mintea mea caută adeseori să se vadă, să se privească. Căutări ascunse în dantele de interes greșit direcționat.
Interesul meu este Domnul, acolo mă voi afla.
Părinții ascetici pun temei doua teme de căpătâi: curățirea inimii și mintea care s-a desprins de inimă și ar trebui să se unească din nou cu ea. Imposibil nouă dar lucrare necesară și posibilă prin/în harul Domnului. După aceea mintea va fi luminată. va fi purces la drum spre Dumnezeu. Sfântul Diadoh îi avertizează pe părinți cum și în acest urcuș mintea fiind luminată de har poate deveni obiect al adorației.
Confesiunea unui preot din Moldova
Ai toate şansele să sară pe tine tot felul de cerşetori, alţii te privesc ca pe o piază rea şi fac diferite semne obscene, unii te cataloghează un ciudat, o umbră a trecutului medieval, tinerii se opresc din sărut în parc când te văd, cei mai îndrăzneţi fac o poantă sau zic o imprecaţie de duzină când te văd.
Film documentar ”De pe străzile Calcutei”
Misiune ortodoxă în India. Maica Nectaria: Dacă educăm o tânără fată, educăm o familie. Pentru că atunci când o fată va creşte mare îşi va întemeia o familie, iar educaţia pe care a primit-o o va împărtăşi copiilor ei.
Parastasele – practică a Bisericii primare sau inovație modernă ?
În articolul de faţă am dori să prezentăm anumite aspecte despre pomenirile morţilor pentru a înţelege dacă acestea au existat în Biserica veche sau nu. Dar înainte de a trece la subiectul nostru, bine ar fi să vedem ce sens au pomenirile în Biserica Ortodoxă – şi asta pentru a evita răstălmăcirile.
Pomenire înseamnă celebrarea dumnezeieştii Liturghii în ziua morţii unui mucenic, spre cinstirea lui, adunarea membrilor Bisericii spre cinstirea unui mucenic, sărbătorirea respectivului martir, rugăciunea Bisericii pentru cei adormiţi şi pomenirea numelui mucenicului la dumnezeiasca Liturghie. Atunci se înalţă rugăciuni pentru cei adormiţi şi întreaga Biserică prăznuieşte şi se roagă Domnului pentru odihna sufletului martirului, după cuvintele Sfântului Apostol Pavel, “dacă trăim, pentru Domnul trăim, şi dacă murim, pentru Domnul murim” (Romani 14, 8).
Cum am devenit Ortodox
Sunt din Nigeria, m-am născut acolo iar la vârsta fragedă de 18 ani am plecat cu tatăl meu la Londra. Tata lucra pentru o companie aeriană și călătoream mult. Însă ca tânăr, exista ceva în mine, un fel de dorință calmă. Nu știam prea bine ce voiam, dar știam că voiam să mă expun lumii, să mă descopăr iar când am ajuns în Londra, am decis să rămân acolo și să experientez diverse lucruri ca tânăr.
M-am înscris la facultate unde am studiat economia și mi-am trăit viața în Londra ca orice tânăr de 18, 19, 20 de ani. Am experimentat numeroase lucruri care scoteau la iveală atât ce era mai bun cât și ce era mai rău în mine. Înaintea acestora însă, în Nigeria, tata ne dăduse un îndrumar de spiritualitate. Ne crescuse cu teamă de Dumnezeu, într-un mod carismatic, așa că simțeam dragostea de Dumnezeu. Ca tânăr, însă, m-am distrat și am intrat în dificultăți, cum era de așteptat. Mă jucam prea mult, lucram, pierdeam bani, și am început să conștientizez faptul că nu eram un supraom și că aveam nevoie de ajutor. Aici a intervenit ortodoxia.
Cerșind pentru Hristos
„Cine n-are bătrîni, să-şi cumpere!”, zice proverbul. Bătrînul Dobri Dobrev din satul Baylovo (Bulgaria), pe care-l puteţi vedea în pozele alăturate (un film cu el poate fi vizionat şi pe youtube, fiind preluat de numeroase site-uri şi bloguri), ne-ar putea însă cumpăra el pe noi, dacă am merita paralele…
Cine este moş Dobri Dobrev? Un cerşetor ctitor în ţara lui şi căruia mărimile Bulgariei postcomuniste nu sunt vrednice să-i dezlege curelele încălţămintelor!
Dobri Dobrev are 97 de ani şi cerşeşte pe străzile Sofiei, luminos şi smerit. Ochii lui au o blîndeţe senină de rai şi uitaţi-vă numai cu cîtă firească simplitate sărută, într-una dintre poze, mîna unui copilandru! Locuitorii capitalei bulgare îl privescc ca pe un sfînt coborît din paterice sau din icoane. E atît de pitoresc răsăritean la înfăţişare încît, de cum îl vezi, analogiile cele mai nimerite ţi se par acelea cu vechii anahoreţi ai pustiei sau cu mai recenţii „nebuni pentru Hristos” ai creştinismului pravoslavnic.
Cerşetorul care ctitoreşte biserici
“Nu judecaţi ceva înainte de vreme, până ce nu va veni Domnul, Care va lumina cele ascunse… şi va vădi sfaturile inimilor” (I Corinteni 4, 5).
În vălmăşagul pestriţ al unei capitale contemporane, cu uşurinţa ar putea trece nebăgat în seamă un chip precum cel al bătrânului Dobri Dobrev, pe care oamenii l-ar încadra grabnic în rândul numeroşilor cerşetori şi săraci din Sofia. Nu mulţi sunt însă aceia care îl cunosc cu adevărat pe acest bătrân de 96 de ani şi ştiu lucrarea sa. Poate părea greu de crezut că cea mai mare biserică din Balcani, catedrala patriarhală şi simbolul oraşului, în care se adună să slujească în sobor lună de lună mitropoliţii Bulgariei, a primit de curând un uriaş ajutor financiar din partea lui bătrânului Dobri, urmaş al cuvintelor Apostolului „ca gunoiul lumii ne-am făcut, lepădătura tuturor până acum” (I Corinteni 4:13).
Despre Invierea Domnului cu Pr. Vasile Gavrila de la Paraclisul Universitatii din Bucuresti
Despre Invierea Domnului si despre ritualul spalarii picioarelor cu Pr. Vasile Gavrila de la Biserica Rusa din Bucuresti. Emisiunea Universul credintei, TVR, 15 aprilie 2012.
Chipul îngeresc
Călugărul este cel ce moare pentru Lume și se naște pentru Împărăția lui Dumnezeu. Orice tundere în monahism are gravitatea unei înmormântări și taina unei nașteri, inima sa se răstignește pentru lume . Călugărul (în limba greacă kalogheron însemnând „bătrân frumos”) alege să poarte chip de înger al Domnului, ce se roagă în toată vremea. Prin rugăciune el mijlocește și se frânge pentru întreaga omenire.
*interpretarea cântării ”Brațele părintești” (Обьятия Отча) aparține corului „Arte Corale”
Va deveni Turcia creştină? Ancheta unui jurnalist grec
Un cunoscut jurnalist grec Nick Cheiladaki a sustinut la sfarsitul lunii august o conferinta în municipiul Thermi difuzata de postul de televiziune 4e al Mitropoliei din Salonic. Tema se anunta foarte incitanta: „Ortodoxia în Turcia de astăzi”.
Bazandu-se pe ample cercetari , pe informatii prezentate de publicaţii din presa turcă, chiar şi pe emisiuni de televiziune turcesti, mergand pe informaţii absolut factuale, jurnalistul a arătat o alta parte, complet necunoscuta şi îngropata, din realitatea Turciei de astăzi. Conform acestuia zeci, sute de mii de turci sunt înfăţişaţi ca deschisi spre ortodoxie, mergand la altarele ortodoxe, la biserici, cautand apele sfintite şi uitandu-se cu evlavie spre Sfânta Liturghie!
S-a pogorât Lumina Sfântă la Ierusalim (3 aprilie 2010, orele 13-14)
Iisus Hristos, Domnul nostru, a înviat din morţi cu moartea pre moartea noastră călcând! Lumina Sa să lumineze şi în inimile voastre! Doamne ajută!
+++
Dacă doriţi, puteţi viziona o altă înregistrare aici. Mai jos puteţi citi câteva cuvinte despre Lumina Sfântă, text sinteză preluat de pe Hotnews.
Testamentul Sfântului Efrem
„Eu Efrem mor şi scriu testamentul meu,
Pentru a fi martor pentru elevii ce vin după mine:
Fii în tot locul în rugăciune, şi zi şi noapte;
Ca un plugar ce ară din nou şi din nou,
A cărui muncă plineşte rod.
Nu fii ca leneşul pe ale cărui domenii cresc spinii.
Fii în tot locul în rugăciune, cel care înţelege rugăciunea
Va găsi ajutor în amândouă lumi.”