Despre inima noastră – Sfântul Simeon Noul Teolog
Gând despre postire
Ascetica îl ajută pe om să se adâncească în tot ce înseamnă relație personală cu Dumnezeu și cu oamenii. În fiecare plăcere există în potență devierea înspre egoismul consumării acesteia. Dependența de acești stimuli numită patimă ne face incapabili de a dezvolta în termeni de libertate o relație de iubire totală cu cineva.
Gând despre minte
Omul a fost făcut să viețuiască cu Dumnezeu.
Este Acasă pe care îl caut, spre aceasta tind nelămurit, în Dumnezeu am aflat descifrarea tainei sensului meu. Chipul meu nu și-a descoperit unicitatea, strălucirea sa demnă de dragostea celor dragi, decât în privirea lui Dumnezeu, în cercetarea harului Său.
Până la Domnul însă te mănâncă nu sfinții, cum spune un proverb frivol, ci propria reflexie.
Cel mai mare zid este în noi, problema reflexivității nostre. Mintea noastră se întoarce înspre ea, se caută spre adorare. Este imaginația, este căutarea proiecției noastre impusă și recunoscută de această lume.
Idolii ridicați în istorie sunt chipuri ale întoarcerii înspre noi. Mai grosier croiți sau mai fin. Însuși Sola Scriptura este un eșec, o închidere. Domnul Este, pur și simplu, nu Scriptura îl condiționează. El este și va fi Viu, s-a oferit a ne fi Viață și ne-a rugat să o facem întru pomenirea Sa.
Fie că sunt concretizări ale unor patimi evidente, carnale, populare, fie că vorbim de un templu al înțelepciunii în care ne complacem și ne autoadmirăm mintea, care nu este Dumnezeu, ne oprim din rostul nostru. Ne închidem.
Mă îndrept zilnic înspre ecran și văd cum mintea mea caută adeseori să se vadă, să se privească. Căutări ascunse în dantele de interes greșit direcționat.
Interesul meu este Domnul, acolo mă voi afla.
Părinții ascetici pun temei doua teme de căpătâi: curățirea inimii și mintea care s-a desprins de inimă și ar trebui să se unească din nou cu ea. Imposibil nouă dar lucrare necesară și posibilă prin/în harul Domnului. După aceea mintea va fi luminată. va fi purces la drum spre Dumnezeu. Sfântul Diadoh îi avertizează pe părinți cum și în acest urcuș mintea fiind luminată de har poate deveni obiect al adorației.
30 de zile cu Sfântul Matei – Ziua a cincea – Capitolul 15
Ieri am avut răgazul să citesc capitolul 15 din evanghelia scrisă de Sfântul Apostol Matei. Încerc acum să punctez câteva repere care au rămas vii în suflet. Am avut ca ajutor și călăuză tâlcuirile Sfântului Teofilact (a trăit în Macedonia, la sfârșitul secolului al XI-lea).
Geografic capitolul al XV-lea începe în Galileea, pe lângă Ghenizaret (nordul Palestinei, pe malul vestic al Mării Galileii/Ghenizaret). De aici Iisus Hristos împreună cu apotolii merg în nord-vest, înspre cetățile Tirului și Sidonului (atunci în Fenicia (conform numelui dat de greci) sau Canaan (ebraică), astăzi localități în Liban), pe malul Mării Mediterane. În aceste locuri trăiau fenicienii sau cananeenii. De aici se va întoarce în Galileea unde la finalul capitolului va ajunge cu o corabie în ținutul localității Magdala. Magdala se află tot pe țărmul vestic al Mării Galieleei, puțin mai jos de Ghenizaret. Citește în continuare
Gânduri
În căutările noastre deprindem acuitatea de a ne vedea căderile și păcatele și a nu deznădăjdui.
Dacă nu ne vedem păcatele suntem depărtați de Lumina Domnului.
Leusino, taina lavrei din adâncuri
Marea de la Rîbinsk…Un simbol al hidrogulagului stalinist – după consacrata expresie a lui Soljeniţîn. Construcţia celui mai mare lac artificial din lume (cam de mărimea unui judeţ de la noi), pe Volga, la aprox. 400 km nord de Moscova, a început în 1935: peste 150 de mii de persoane strămutate, 663 de sate înghiţite de ape. Străvechea cetate Mologa, după aproape un mileniu de existenţă, s-a pogorât tăcută, lipsită de orice apărare, în străfundurile imensului baraj… N-a fost de-ajuns; marea blestemată de la Rîbinsk avea să cuprindă, în pântecele-i fără saţ, unul dintre cele mai de preţ diamante ale ortodoxiei ruseşti: Lavra de la Leuşino. Citește în continuare
Cele ale dimineții
Când mă rog Domnul înnoiește în mine puterea de a privi cu dragoste înspre aproape. Înnoiește prin har inima și îi dă putere să se îndrepte cu iubire înspre ziua ce a venit. Nu atât faptele care mă pot strivi prin necesitatea și urgența lor cât aplecarea fiiască înspre Domnul, în rugăciunea și încrederea în El mă ajută să mă aplec asupra zilei și să scap de angoasa risipirii timpului și ființei mele. În aplecarea inimii spre Domnul timpul zilei capătă consistența veșniciei.
Rezultate finale ale recensământului din România: 98 % dintre români s-au declarat creștini
Structura confesionala a fost declarata de 18.861.900 persoane din totalul populatiei stabile si arata ca 86,5% dintre persoanele care au declarat religia sunt de religie ortodoxa; 4,6% s-au declarat de religie romano-catolica, 3,2% de religie reformata, iar 1,9% penticostala. Ponderi intre 0,4% – 0,8% au inregistrat urmatoarele religii: greco-catolica (0,8%), baptista (0,6%) si adventista de ziua a saptea (0,4%). Persoanele de alta religie decat cele prezentate mai sus reprezinta 1,8% din total. S-au declarat „fara religie” sau atei un procent de 0,2% din totalul populatiei.
Cu toate acestea, în numele laicității ideologice, în România activismul unor asociații de genul ASUR, Accept sau Active Watch, reprezentanți a 0.2% din populație, încearcă să arunce ierarhia creștină de valori în afara societății. Adeseori o bună parte din mass-media sprijină această campanie și ocultează răspunsul îndreptățit al societății civile creștine. Ce este de făcut? Citește în continuare
30 de zile cu Sfântul Matei – Ziua a patra – Tâlcuirile Sfântului Teofilact al Bulgariei
Astăzi m-am însoțit în citirea și înțelegerea Evangheliei de scrierea părintelui Teofilact (1055-1107) ce a fost episcop în Ohrida, Macedonia de astăzi, pe atunci însă capitala unui ținut locuit de bulgari și vlahi. Pentru cei interesați de acest text, îl găsiți aici.
Am abordat capitolul 16 din Evanghelia lui Matei si m-am oprit asupra exegezelor din lucrarea sfântului Teofilact ce mi s-au părut mai importante.
16.1. Şi apropiindu-se fariseii şi saducheii şi ispitindu-L, I-au cerut să le arate semn din cer.
Fariseii și saducheii aveau învățături diferite dar se unesc împotriva lui Hristos.
Ei cer semn din cer dar oare fulgerul care a mistuit vitele lui Iov nu era din cer, de la diavolul? Nu tot ce este din cer este de la Dumnezeu și nu tot ce este de pe Pământ este de la diavoli. Citește în continuare
Despre Taina Nunții – Interviu luat părintelui Dumitru Stăniloae de către Sorin Dumitrescu
Sorin Dumitrescu – Intr-una din cartile sale, Olivier Clement relateaza episodul unei calatorii cu trenul pe care ati fi facut-o impreuna. In compartiment, zice el, pe banca din fata, se aflau doi tineri care se imbratisau cu mare delicatete, vadit indragostiti unul de celalat. Olivier Clement noteaza ca, in contextul unei discutii duhovnicesti pe care o aveati impreuna, privelistea celor doi tineri indragostiti v-a prilejuit o remarca uimitoare. Se pare ca i-ati fi spus incetisor, la ureche: “Vedeti domnule Clement, si cei din fata noastra se roaga acum in felul lor”!
Parintele Dumitru Staniloae – Ha, ha, ha.
S.D. – Ce va determinat sa faceti aceasta observatie surprinzatoare ?
Pr.D.S. – Nu-mi mai aduc aminte episodul, dar daca as reflecta acum la aceasta afirmatie, cred ca doi tineri se iubesc si se iubesc inca fara a fi ajuns la nivelul coborat al placerilor trupesti vad, fiecare din ei, taina celuilalt. Si cred ca nici unul dintre ei n-ar voi sa-l defineasca pe celalalt. Citește în continuare
”Cum pot să-și curățească mintea? Să-și lumineze cugetul?…”
Sfântul Nicodim Aghioritul ne scrie : ”Cel ce întârzie să se împărtășească nu face nici o pregătire, nu este atent, nu are atenta păzire despre gândurile rele… amânarea îl face să cadă în lenevire și să i se răcească căldura evlaviei și a dumnezeeștii dragoste…
Cum pot să domolească văpaia patimilor, când nu se împărtășesc cu preacuratele Taine, care izgonesc toată neputința, amorțesc războiul sălbatic al trupului și omoară patimile, precum zice Sfântul Kiril. Cum pot să-și curățească mintea? Să-și lumineze cugetul?…” Citește în continuare
Parintele Rafail Noica – „S-a dus să-L vadă precum este”
…Când ziceam „ce este omul?”, ziceam cã pe Dumnezeu trebuie sã-L studiem. Dar nu sã studiem, cã doar obiectele se studiazã. De aceea spuneam cã persoana nu poate fi obiect de studiu. Omul însã gândeste obiectiv dupã cãdere. Obiectiv si subiectiv. Gândeste în termeni de „ce este Dumnezeu?”, „ce este adevãrul?”. Dumnezeu este un „Cine” si adevãrul este un „Cine”. Citește în continuare
Confesiunea unui preot din Moldova
Ai toate şansele să sară pe tine tot felul de cerşetori, alţii te privesc ca pe o piază rea şi fac diferite semne obscene, unii te cataloghează un ciudat, o umbră a trecutului medieval, tinerii se opresc din sărut în parc când te văd, cei mai îndrăzneţi fac o poantă sau zic o imprecaţie de duzină când te văd.
Citește în continuare