O nouă traducere a părintelului Rafail Noica: “Din viaţă şi din duh”

La editura Reîntregirea a apărut o traducere nouă realizată de părintele Rafail Noica din cuvântul Cuviosului părinte Sofronie Saharov . Este vorba despre o lucrare de dimensiuni mai reduse, 59 de pagini, cu titlul “Din Viaţă şi din Duh”. Prefaţa aparţine lui Maxim Egger. Cartea nu se află la prima traducere în limba română mai existând traducerea apărută  în 1997 la editura Pelerinul din Iaşi sub acelaşi titlu.

Hristos anesti!

Liban, Bierut, 2011, duminică, nu prea multă lume. Un mall la ora dimineţii.  Nu orice dimineaţă însă, dimineaţa Învierii, Sfintele Paşti. Mai mulţi creştini arabi orgnizează un flashmob într-o cafenea la parter, în atrium. “Hristos anesti!” răsună pe toate coridoarele. Un flashmob este “o adunare foarte scurtă într-un loc public, participanţii efectuând o anumită acţiune neobişnuită pentru o durată de câteva minute”. O acţiune semnal. Însă dacă ne gândim că majoritatea populaţiei în Liban este musulmană, actul din acest clip poartă semnificaţie de mărturisire de credinţă.

Michael Nyman – “The Heart Asks Pleasure First”

Ajutor pentru tinerii care au nevoie de proteze

Buna ziua.
Pentru tinerii cu amputatii ale membrelor superioare sau inferioare exista acum o speranta: O asociatie din Italia (Auci) ofera gratuit proteze.
Ma numesc Dedulescu Cristian si locuiesc in Bucuresti. In anul 2007, am fost victima unui accident rutier, in urma caruia am ramas cu un hadicap.
Cunoscand durerea si nevoile, celor care au suferit amputarea unuia sau mai multor membre, aduc la cunostinta tuturor tinerilor, ca exista un proiect numit ” Baieti pe picioare” sponsorizat de Asociatia Auci din Italia.
Beneficiarii sunt baietii cu varste cuprinse intre 20 si 40 de ani. Tot aceasta Asociatie Auci din Italia suporta cheltuielile incluzand: plata integrala a protezei (protezelor) transportul cu avionul in Italia si apoi in Romania, cazare si masa pe timpul tratamentului . Pacientul nu va plati nimic.
Daca aveti cunostinta de astfel de cazuri, va rog sa ma contactati pentru ca impreuna sa putem ajuta baietii care nu se pot deplasa fara proteza.
Va multumesc
Contact: Dedulescu Cristian-
00.40.762.300.688
00.40.21.451.18.47
deducrysty@yahoo.com
http://asociatia-auci.blogspot.com/

Filmul “Scrisori către părintele Jacob”

Un film din 2009 al regizorului Tuomo Hutri, doi actori remarcabili Kaarina Hazard şi Heikki Nousiainen, un părinte orb care se roagă şi trăieşte după cuvântul “Ceea ce la oameni e imposibil la Dumnezeu este posibil”.

La început de Post…

…câteva cuvinte despre rugăciune din Sfântul Teofan Zăvorâtul. Să vă fie postul cu folos şi regăsire!

Gianna Jessen, cuvânt împotriva avortului

Gianna Jessen este supravieţuitor al unui avort prin metoda salină. Discursul înregistrat aici a fost rostit în Queen’s Hall, parlamentul din Victoria, Australia, în ajunul dezbaterii privind legalizarea avortului.

“Desert Fathers” – un adagio pentru solitudine

Un adagio inspirat de părinţii călugări ai deşertului şi rugăciunea contemplativă.

Lansare de carte – „Pornografia – maladia secolului XXI”

Joi, 24 februarie 2011, ora 18.00, în Aula Magna a Facultăţii de Drept, Universitatea Bucureşti, va avea loc lansarea cărţii „Pornografia – maladia secolului XXI” de Virgiliu Gheorghe, cu participarea autorului. Conferentiaza: Prof. dr. Ecaterina Andronescu, prof. dr. Ilie Badescu, prof. Dr. Adrian Restian, prof. Dr. Pavel Chirila, dr. Ing. Iulian Iancu.

Divna Ljubojevic – “Pesma nad Pesmama”

Divna Ljubojevic este născută în Belgrad. Vocea şi pasiune ei dau mărturie pentru o naţiune frumoasă cu partea sa de moştenire bizantină,  de asemenea împotriva războiului care a zdrobit ţara  şi oamenii ei de dragul unor interese politice. Adevărul este că restul Europei a uitat Serbia.

Suflet cu cip

“Dumnezeu nu cere de la noi oamenii altceva, decît numai să nu păcătuim. Iar acesta nu este lucrul legii, ci paza neslăbită a Chipului şi a cinstei noastre de sus. Stînd în acestea potrivit cu firea, şi purtînd haina strălucită a Duhului, rămânem în Dumnezeu şi Dumnezeu în noi, fiind dumnezei şi fii ai lui Dumnezeu prin înfiere, însemnaţi cu lumina cunoştinţei de Dumnezeu”.

Cuvântul este din Simeon Noul Teolog şi l-am reţinut ca pe o lumină în tulburarea gândurilor şi a inboxului meu răvăşit de sute de mailuri-spam ce anunţă de dimineaţa până seara catastrofa iminentă a cipării şi apostaziei noastre. Tulburat, da, pentru că NU vreau să apostaziez, să îmi trădez Dumnezeul meu, chiar dacă o fac zilnic cu meschinăriile şi jumătăţile mele de măsură, dar seară de seară el mă caută şi mă găseşte şi îmi doresc din toată inima să mă găsească în veci.
Mă gândesc la problema cipurilor şi în esenţă a supravegherii: să fim înţeleşi, sunt pentru respectul libertăţii omului de lângă mine şi de pretutindeni, a intimităţii sale, nu iubesc statul poliţienesc, nici biblia sa, panopticonul lui Foucault ce descrie viitorul politic, democraţia în care ordinea şi puterea vine cu precădere din supraveghere şi auto-supraveghere.
Dar îmi dau seama pe de altă parte că este o altă utopie politică, o altă visare a cezarului. Şi de ce nu i-aş da ce este al lui? Întotdeauna a visat, şi-a dorit puterea absolută şi crezând că o reinventeză a stricat şi urâţit lumea lui Dumnezeu. Aşa s-au ridicat imperiile şi republicile , m-am obişnuit cu miasma urâtului său… Când mi-a respectat el libertatea, intimitatea

Cuviosul Părinte Dumitru Stăniloae despre sfârşitul vremurilor

Pe foarte scurt, părintele Dumitru Staniloae (n. 16 noiembrie 1903 – d. 5 octombrie 1993) este prin opera (menţionăm doar traducerea celor douăsprezece volume din Filocalia şi trilogia despre Teologia  dogmatică ortodoxă) şi viaţa sa cel mai important teolog român din toate timpurile, preot, membru al Academiei Române, profesor universitar, dogmatist, scriitor şi ziarist. Probabil nu sunt depărtate vremurile când îl vom avea în sinaxarele zilei de 5 octombrie, unii dintre noi îl pomenim în rugăciunile noastre ca înţelept şi apropiat mijlocitor.

Mai jos veţi găsi două fragmente dintr-un interviu realizat de Sorin Dumitrescu, relevante pentru felul în care privea şi simţea părintele apropierea vremurilor din urmă. Părintele insistă mai ales pe starea în care trebuie să ne găseasca aceste vremuri, pe posibilităţile de sfinţire ale acestei lumi, despre crizele si psihozele care nu pot uneori tulbura.

Despre sfârşitul vremurilor, credinţa în posibilitatea iubirii şi sfinţirii în această lume, adevărata cale spre eshaton.

Despre isihasm, despre criza şi psihoza sfârşitului de mileniu, panica eshatologică existentă în România, modul cum să o apropiem de viaţa noastră întru Hristos.

“Cred că nu sunt semne că sfârşitul ar fi foarte aproape… sfârşitul existenţei pe pământ. Încă sunt foarte multe posibilităţi pentru o viaţămai înaltă a omenirii pe pământ. Cred că trebuie să se mai facă încă o mare experienţă înainte de a veni sfârşitul anume că nu ştiinţa rezolvă toate problemele pe care le are omenirea…Nu este epuizată teologic încă…Lumea ne poate deschide încă perspectiva unei experienţe noi a lui Dumnezeu, a puterii creatoare a lui Dumnezeu, a ceea ce vrea Dumnezeu cu noi în lumea aceasta…”

Gânduri dintr-o parcare

Stay away

De fapt nu chiar din parcare, sunt gânduri sedimentate în trafic iar acum schiţate cu frâna de mână trasă, ce a rămas din ele, din pornirea de a împărtăşi frământarea legată de relaţia unui şofer creştin cu maşina sa, cu binecuvântata sa maşina dar şi cu frumoasele maşini ale semenilor săi.

Simt cum oamenii visează să conducă maşini noi şi frumoase, impozante, rapide, mai ales tinerii, îi văd în parcare la Mall şi aiurea, le admiră şi le doresc ca pe o iubită, întorc capul şi le urmăresc cu privirea, se fotografiază eventual cu ele, le păstrează apoi ca pe o icoană dragă pe ecranul celularului. Maşina se impune ca emblemă (formatoare) a personalităţii, purtătoare şi dătătoare de senzaţii/”viaţă”, adeseori identificată cu un upgrade social; ea exprimă putere dar mai ales imprimă putere gestului uman. Conducem sportiv, în exces, modelaţi de nervozitatea şi de potenţa pedalei, ne place la volan să gesticulăm în alt fel, trăim în alt fel prin ea, respirăm după numărul de turaţii, ne contopim, ne articulăm cu ea, maşina devine o extensie mecanică a imaginarului, pare în noi, noi ne proiectăm mental după atitudinea ei, agili, superiori, eleganţi, proaspeţi.

Dar dacă dincolo de vopseaua irizată rămâne în timp doar rugina, cimitirul de fiare vechi, dacă iconul de care vorbesc duce în nimic, este un idol gol, în fapt ne împărtăşim cu atâta nesaţ şi plenitudine dintr-o aură mincinoasă. O posibilă slăbiciune din partea noastră

Cernobâl 1986-2009

Cernobâl – 1986

Ora 0:00

Noapte rece de primăvară peste orăşelul muncitoresc Pripiat. Adieri dinspre pădurile din apropiere aduc miros reavăn de ploaie. Din timp în timp câteva ţipete de împerechere ale prihorilor. Linişte. Dinspre centrală se aude semnalul schimbului de tură.

Cele 50.000 de suflete din orăşel se odihnesc pentru o nouă zi de muncă, de şcoală, de grădiniţă. Viaţa pulsează în jurul centralei, însuşi orăşelul s-a născut pe locul fostelor barăci de pe şantierul atomocentralei. La 14 km este capitala raionului, Cernobâl, la 100 Kievul.

Se schimbă tura…

Ora 1:23, noaptea se luminează, nimic nu va mai fi cum a fost…

Testul de siguranţă la cel de-al patrulea reactor Centralei iese din parametrii normali. Din cauza suprasolicitării scutului superior, temperatura creşte iar situaţia devine ireversibilă. Explozia pulverizează construcţia de 1.000 de tone în atmosferă, mult deasupra norilor, transformând reactorul într-o imensă bombă atomică. Efectele sunt dezastruoase. În următoarele nouă zile substanţele radioactive împrăştiate ajung să fie de 400 de ori mai puternice ca efect distructiv decât bomba de la Hiroshima.

Primii pompieri sosiţi la faţa locului sunt arşi de radiaţii. La fel mii de muncitori ai centralei, mor în câteva săptămâni în chinuri groaznice. O parte din locuitorii oraşului şi împrejurimilor acestuia sunt evacuați în grabă.

Dar tragedia de la Pripiat abia începe.

Autorităţile sovietice încearcă să ascundă pe de o parte dezastrul, pe de altă parte dovedesc ignoranţă totală faţă de pericolul radiaţiilor. Propaganda de partid avea ca directivă prioritară în acest sens “prietenia atomului”, de aceea se şi construise Pripiatul în vecinătatea centralei. De la centru se ordonă stingerea incendiului în cât mai scurt timp, cu toate mijloacele posibile.

Comandamentele populare sunt trimise în stare de urgenţă. Se lucrează fără costum de protecţie, zi lumină, în nocturnă, chiar la bustul gol în proximitatea reactorului,

Trei sferturi în cer

Pentru ca tot a venit vorba despre chitara lui Klaus Kenneth, daca as sti sa cant as face-o macar o data pe saptamana la metro, oamenilor incruntati ce se intorc seara de la servici. Si nu e o clamare, este un dor…

Trei sferturi in cer

În oamenii de pe aici
E Dumnezeu pesemne
Când ei în colţ cu paşii mici
Aduc în casă lemne

Şi e o linişte de rai
În gestul lor de-o viaţă
În care dau nutreţ la cai
Şi oile-şi răsfaţă

Pentru o viziune holistică asupra vieţii – Părintele Rafail Noica

Acest prim fragment este extras dintr-un cuvânt susţinut de părinte în limba franceză în cadrul unei întâlniri petrecute în urmă cu mai mulţi ani, întâlnire la care au participat reprezentanţi ai bisericii ortodoxe din Franţa şi România.

Pr. Rafail: … Temele plutesc în gândul meu, dar nu e uşor să le adun şi să le sintetizez. Pentru că trăim într-o lume şi avem minţi asemănătoare cu tablourile lui Picasso. Consider că arta acestei epoci este dacă nu o profeţie, cel puţin un fel de intuiţie a omului: atomizarea. În fond, în conştiinţa mea, aşa cum am trăit şi am ales să trăiesc, dacă vreţi, nu am făcut niciodată o diferenţă foarte mare între confesor şi părinte duhovnicesc… Şi nu am disociat niciodată, pentru că aţi spus pe bună dreptate că trebuie văzut lucrul acesta în cadrul euharistic, nu am crezut niciodată că ceva este posibil în afara cadrului euharistic. Cu alte cuvinte, vedeţi, nu ştiu de unde să încep acest subiect…

Actele biometrice – poziţia părintelui Efrem

Gheronda Ephraim

Pentru cei care nu îl cunosc pe părintele Efrem, a fost stareţ al mănăstirii Filoteu din Muntele Athos, ucenic al Cuviosului Iosif Isihastul, fiind totodată unul dintre cei mai căutaţi duhovnici atoniţi.  Sub îndrumarea sa au fost revitalizate obştile monahale din mănăstirile Xeropotamu, Konstamonitu şi Karakalu din Sfântul Munte iar din 2005 în Statele Unite şi Canada au luat fiinţă 17 mănăstiri de călugări şi maici. Dânsul s-a retras în prezent în Arizona.

Un cunoscut a scris Mănăstirii Sfântului Antonie din Arizona, întemeiată de Arhimandritul Efrem Filotheitul, cerând detalii şi o confirmare oficială a poziţiei Părintelui Efrem citată în scrisoarea lui Constantine Zalalas, ce a circulat prin mediile electronice din ţară. În aşteptarea unui răspuns mai elaborat şi mai la obiect, iată mesajul primit din partea secretarului mănăstirii, Părintele Serafim:

“Îl cunosc pe Constantine Zalalas personal; nu este omul care să inventeze lucruri. Mi-a confirmat poziţia Gherondei Efrem în privinţa actelor de identitate prin aceeaşi scrisoare pe care v-a trimis-o şi vouă anterior (vezi fişierul ataşat). Pot adăuga şi că l-am întrebat pe Gheronda cu vreo 2-3 ani în urmă în privinţa noilor paşapoarte greceşti cu cip. El a răspuns că oamenii nu trebuie să se teamă de ele. Ştiu şi că sfântul Stareţ rus Ioann Krestiankin (Lavra Peşterilor Pskov, din Rusia), adormit cu câţiva ani în urmă, avea o poziţie asemănătoare în această privinţă (vezi pe www.pravoslavie.ru, ar putea fi acolo ceva material şi în engleză).

Păr. Serafim
Mănăstirea Ortodoxă Greacă a Sfântului Antonie
Florence, Arizona”

În document este redată afirmaţia categorică a părintelui: „Nu, în nici un caz! Aceasta nu este pecetea fiarei. Pecetea va fi impusă după cel de al treilea război mondial! Preoţii greşesc dacă îndepărtează credincioşii de la sfântul potir pentru folosirea acestei tehnologii!”

Redăm mai jos integral scrisoarea amintită:

Copiii din mănăstirea Mărcuş

Privire

“Vad o poiana cu ingeri. Vad loc de manastire”. Parintele Arsenie Boca

Chipul femeii cu ochi blânzi şi cu vălul negru pe cap a fost primul pe care au deschis ochii cele opt fetiţe care locuiesc la Mănăstirea Mărcuş din judeţul Covasna. Îi spun “mami” şi datorită ei nu au ştiut niciodată ce înseamnă să fii abandonat în maternitate.

Maica stareţă Serafima le-a luat de la câteva luni din pătuţurile de spital, le-a botezat, le-a vindecat rănile, le-a educat şi le-a iubit ca şi cum ar fi fost ale ei. Arareori dacă le vizitează cineva pe copile. Mamele lor naturale, deşi ştiu unde se află fetele lor, abia dacă trec pragul mănăstirii, în zi de sărbătoare, o dată sau de două ori pe an.

InceSaz – Sirma

Una dintre cele mai iubite formaţii, InceSaz. A fost dragoste la prima audiţie iar Derya Türkan,  cel care parcă mângâie acea liră kemençe, m-a trimis cu gândul la muzica ce se cânta odată pe malul Bosforului la curtea imperială bizantină. El este şi instrumentistul de kemençe din  “Cantemir: Music in Istambul and Ottoman Europe around 1700″, un omagiu adus lui Cantemiroglu de cercetătoarea şi muziciana britanică Linda Burman.

Sper să vă bucure şi pe voi…

Sfântul Valeriu şi comunismul. Comentariu la campania anticomunistă a părintelui Savatie

Sfântul Valeriu

Gafencu a avut grijă de cel bolnav când el însuşi era bolnav, a avut grijă de cel flămând când el flămânzea, a mângâiat pe cel lovit când era plin de răni, L-a mărturisit pe Hristos Cel din inima sa când prigonitorii cereau lepădare, a murit în final pentru ca cel de lângă el să traiască.

Este şi va fi sfânt al Bisericii. Dar nu pentru că a fost legionar, nu pentru că a fost anticomunist, nu pentru că a luptat în clandestinitate împotriva sistemului torţionar. Toata viata sa a fost un luptător si un iubitor de neam. In ultima perioada a vietii sale lupta s-a dus pe un alt plan…

Batiuşka Nikolai Gurianov

Părintele Nikolai Gurianov  este cunoscut şi apreciat în Rusia de către credincioşi ca fiind unul dintre stareţii ultimului secol al Bisericii Ortodoxe.  S-a născut în 1909 undeva lângă Sankt Petersburg, a fost prigonit de comunişti făcând şapte ani de lagăr, a slujit ca preot în statele baltice iar din 1958 s-a retras pe insula Zalit unde a petrecut retras 42 de ani într-o modestă căsuţă de lemn, fiind cercetat aici de mulţi pelerini din întreaga lume. De la mijlocul anului 1999 stareţul nu a mai primit pelerini, scrisorile acestora de căutare a unei deschideri ajungând până la preşedenţie.

În ultimul an de viaţă, în ciuda bolilor sale a primit pe toţi cei care îl cercetau  pentru a-i instrui şi întări în credinţă. Pe 24 august 2002, la 92 de ani, părintele a murit fiind îngropat pe insula unde a trăit retras.
Din viaţa părintelui am reţinut câteva momente..

Carte nouă: “Cuviosul Siluan Athonitul” în traducerea părintelui Rafail Noica

Părintele Rafail şi obştea

În traducerea părintelui Rafail Noica a apărut la Editura Reîntregirea cartea “Cuviosul Siluan Athonitul”. Traducerea este făcută din limba rusă şi urmează alcătuirea volumului rusesc adică în partea întâi cuprinde o biografie spirituală a Sfântului, în alcătuirea părintelui Sofronie Saharov sub numele  “Viaţa şi învăţăturile Stareţului Siluan” iar partea a doua “Scrierile Stareţului Siluan”, caietele sale de meditaţii.

Anexele cuprind scrisoarea în fascimil şi în traducere a Patriarhului ecumenic către Arhimandritul Kirill legată de canonizarea Cuviosului Siluan Athonitul, traducerea actului de canonizare, sinaxarul, troparele şi condacul.

Părintele Rafail Noica şi-a luat misiunea de a traduce integral opera stareţului Sofronie Saharov iar aceasta este cea de-a şasea lucrare, mult aşteptată de cei care iubesc înţelegerea deosebită a duhului în care a fost scris/rostit textul, graiul vechi folosit de părinte şi atenţia sa pentru limbaj.

Cele două părţi din cartea de faţă au mai apărut separat la Editura Deisis în traducerea părintelui Ioan Ică.

+++

La încheierea ediţiei (să zicem de noapte…:)) am aflat că mâine va ieşi la aceeaşi editură o carte de cuvântări a părintelui Zaharia Zaharou în traducerea maicii Maria R.

Părintele Zaharia Zaharou este arhimandrit în aceeaşi mănăstire fondată de părintele Sofronie în Anglia unde a devenit călugăr părintele Rafail.

‘Prin dezamăgire la viaţa cea nouă’ – Preasfinţitul Siluan

Preasfinţitul Siluan

În martie 2009 Preasfinţitul Siluan, episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, a ţinut un cuvânt în faţa studenţilor din Iaşi. Tema abordată a fost  ‘Realismul duhovnicesc – prin dezamăgire la viaţa cea nouă’.

Atât în scurta sa expunere cât mai ales în răspunsurile date la întrebările primite din sală am aflat mai multe îndrumări folositoare şi practice legate de viaţa în Biserică.

Conferinţa poate fi vizionată integral aici iar varianta mp3 poate fi descărcată timp de zece zile de aici după care puteţi scrie la comentarii şi actualizez eventual linkul (este mai puţin comprimat, fişierul are 200 Mb).

Despre cancer, alimentaţie sănătoasă şi dioxină

"Cancerul este o boala a mintii ,corpului si spiritului"

DUPA CE ANI DE ZILE A SPUS PACIENTILOR CA CHIMIOTERAPIA ESTE SINGURA CALE PENTRU A INCERCA (CUVANTUL CHEIE E A INCERCA !) SA SE ELIMINE CANCERUL, JOHN HOPKINS S-A HOTARAT SA PREZINTE SI CALEA ALTERNATIVA DE TRATAMENT A MALADIEI.

Noutati in tratamentul cancerului de la John Hopkins :

1. Cu totii avem celule canceroase in corp. Aceste celule nu apar,insa, la testele standard daca nu sunt in numar de miliarde. Cand  doctorii spun  bolnavilor ca nu mai exista celule canceroase in corpul lor dupa tratamentele efectuate, inseamna doar ca testele sunt  incapabile sa le masoare deoarece nu mai sunt in numar detectabil.

2. Celulele canceroase apar in corp de 6 pana la 10 ori in timpul vietii unui om.

Chipuri de români

"Înţelegere"

Filmul rusesc “Pridel Anghela” de Nikolai Dreiden

Este vorba despre filmul “Pridel Anghela”, “Angel Side” sau “Angel’s Aisle” în versiune engleză, “Faţa îngerului” în traducere (eu am tradus Paraclisul îngerului sau Capela îngerului), realizat de regizorul Nikolai Dreiden în 2007. Filmul a luat mai multe premii în Rusia, amintesc doar premiul întâi la festivalul “Luchezarnyy angel” în 2008 şi tot în 2008 premiul întâi la Festivalul Filmului Istoric.

Acţiunea se petrece în mănăstirea ruseasca Valaam de pe lacul Ladoga din regiunea Karelia în preajma celui de-al II-lea război mondial. Pentru a înţelege contextul istoric am postat mai jos câteva referinţe legate de această insulă. Insula Valaam este considerată astăzi Athosul Nordului adăpostind mănăstirea Schimbarea la Faţă şi mai multe schituri.

Filmul subtitrat în engleză se poate vedea aici . Un comentariu folositor găsiţi şi pe acest blog.

Klaus Kenneth la Cluj

Klaus Kenneth - Cartea sa

Klauss Kenneth este un neamţ care a cunoscut în parte marile şi micile religii ale lumii, de la hinduism şi budism până la unele culte neoprotestante şi ocultismul lui Castaneda. Mărturia sa este vie, captivantă, zguduitoare, plină de revelaţii.

Cele două filmuleţe postate sunt din cadrul conferinţei susţinute la Cluj în 27 octombrie. Următoarele conferinţe vor avea loc la Sibiu – Luni, 2 noiembrie, 2009, Aula Facultăţii de Teologie Andrei Şaguna, ora: 18:00, Braşov – Marţi, 3 noiembrie, Centrul Cultural Reduta (Piaţa Sfatului), ora: 18:00, Constanţa – Sâmbătă, 7 noiembrie, Casa de Cultură, sala mică, ora: 17:00.

La Bucureşti conferinţele sunt pe 4 noiembrie ora 18.00 în Facultatea de Teologie Ortodoxă şi pe 5 noiembrie ora 18.00 în Aula Magna, Facultatea de Drept.

Partea I

Partea a II-a

“Hachiko”

"Hachiko"

Filmul mai este cunoscut şi sub numele “Hachiko Monogatari” şi este inspirat din povestea reala a câinelui Hachiko, din rasa Akita, a cărui fidelitatea faţă de stăpânul său s-a manifestat mult după moartea acestuia.

Subtitrare pentru filmul rusesc “Ţarul”

"Ţarul", regia Pavel Lungin, în rolurile principale Pyotr Mamonov şi Oleg Yankovsky (+2009)

Subtitrarea este optimizată pentru varianta de un CD, ELEKTRI4KA , 25 fps, 1.44 gb şi poate fi descărcată de aici (link nou) sau aici . Traducerea este realizată de Lia Gociu, îi mulţumim şi pe această cale.

Vizionare plăcută!

La mulţi ani tuturor celor care poartă numele de Iordan sau Ion/Ioana cu ocazia Bobotezei şi Soborului Sfântului Ioan Botezătorul!

PS Am actualizat linkul astăzi, 1.02.2010. Dacă expiră linkul şi aveţi nevoie de subtitrare lăsaţi un mesaj.

PSS Am mai adăugat un link (link nou) astăzi, 27.02.2010, vechiul link nu merge uneori.

“Vraciul” – 1982, reg. Jerzy Hoffman

"Vraciul" - 1982, reg. Jerzy Hoffman

Vraciul – “Znachor” este un frumos film de dragoste din 1982, ecranizare poloneza a romanului omonim al lui Tadeusz Dotega Mostowicz (cartea a facut istorie in Romania de dinainte de ’89). Regia filmului apartine lui Jerzy Hoffman iar in rolul profesorului Rafal Wilczur/vraciului Antony Kosiba joaca Jerzy Binczycki caruia cred ca ii este datorat o mare parte din succesul peliculei.

Petre Mamonov – actorul şi creştinul

Petre Mamonov

Petre Mamonov este actorul principal al filmelor “Ostrov” şi “Ţarul”, ambele în regia lui Pavel Lungin. Pentru unii dintre noi a fost prea mult să vedem monahul ascuns din “Ostrov”, interiorizat, smerit, nebun pentru Hristos, să îl vedem metamorfozat peste un scenariu într-un despot crud, nebun, sălbatic. Mai ales că după “Ostrov” Mamonov am impresia că declarase chiar că acesta a fost ultimul său film. Ceva l-a determinat însă să revină, să nu refuze oferta lui Lungin, un cineast format la şcoala lui Tarkovski.

1946-1947. Foametea organizată de Stalin în Basarabia

Copii din Basarabia ucişi de foamete

Articolul aparţine lui Andrei Vartic şi a apărut în VoceaBasarabiei pe 9 noiembrie 2006. De atunci procesul comunismului a căpătat tuşe mai pronunţate în Republica Moldova şi sper să fie condamnat definitiv, irevocabil şi executat . Articolul se referă în principal la foametea provocată de regimul comunist în 1946-1947, un subiect care lipseşte deocamdată din manualele noastre de istorie.

1946-1947. Foametea organizata de Stalin in Basarabia

Se împlinesc în această toamnă (noiembrie, 2006) 60 de ani de când Stalin a ordonat pentru Basarabia straşnica teroare a foametei. Dimensiunea acestei orori, realizată de comunişti imediat după finalizarea celui de al doilea război mondial, întrece cu mult pe cea a războiului contra nazismului. O spun chiar jertfele acestui genocid: “În satul nostru n-au mai rămas decât 30% din locuitori, iar ceilalţi au murit şi mor de foame, nici chiar pe front nu şi-au pierdut viaţa atâţia oameni…”

Mitropolia Moldovei şi Bucovinei a deschis prima şcoală ortodoxă privată

Orarul şcolii

O initiativa care sper să facă istorie în România de mâine, noua şcoală “Varlaam Mitropolitul” deschisă sub auspiciile Mitropoliei Moldovei şi Bucuovinei la Iaşi. O iniţiativă care face cinste mitropoliei Moldovei şi confirmă încă o dată statura vizionară a întâi-stătătorului său IPS Teofan. Este o miză prin care (cred) se poate realiza schimbarea la faţă a României dorită de toţi dar conştientizată de (mai) puţini pe direcţia unei educaţii complete, care să includă în chip real dimensiunea creştină, şi nu mă gândesc doar la o catehizare pedant-moralizatoare a micuţilor cât la formarea de caractere.

Programul mi s-a părut puţin încărcat (8 ore pe zi?) dar inspirat şi echilibrat din punct de vedere educaţional şi spiritual, sper să existe oamenii care să îl concretizeze în mod fericit.

Păcat că încercările de la Bucureşti şi din alte locuri au eşuat sau trenează de ceva ani. În prezent din câte cunosc mai există  un proiect demarat de părintele Tudor Peiu de la Spitalul de copii Grigore Alexandrescu din Bucureşti şi proiectul “Şcoala Sfinţii Trei Ierari” iniţiat de către Fundaţia Tradiţia Românească şi părintele Vasile Gavrilă de la Paraclisul Universităţii Bucureşti – Sfântul Nicolae, sperăm să primească acum cel puţin aceeaşi susţinere din partea instituţiilor locale.

“The Color of Paradise”, un film deosebit

"The Color of Paradise"

Un film multipremiat din 1999 al regizorului iranian Majid Majdi de care cred ca o sa mai auzim (de bine). Un film simplu despre copilarie, suferinta si viata, despre sensurile lor, despre cautarea lui Dumnezeu, povestea lui Mohammad, un baietel orb, si a tatalui sau.

1940 – Masacrul de la Katyn

Cererea de execuţie a celor 25736 prizonieri polonezi

Katyn este un moment al istoriei dezumanizării noastre pe care nu trebuie să îl uităm niciodată. La fel ca şi Hiroshima – Nagasaki, genocidul pornit împotriva armenilor în 1915 sau istoria sângeroasă a poliţiei secrete bolşevice N.K.V.D. (despre care va fi vorba parţial şi în articol). Nu în evul mediu a curs cel mai mult sânge ci între 1915-1945, în secolul “luminii şi civilizaţiei”, pârga secularizării. Cum spunea părintele Sofronie Saharov, ceva s-a frânt în sufletul omenirii şi aşa a rămas. Ce va mai fi în secolul nostru atât de electronic şi de fad, de impersonal?

+++

Documentul de mai sus era trimis la 5 martie 1940 de şeful NKVD Lavrenti Beria către Stalin. Se făcea succint inventarul prizonierilor polonezi din lagarele de razboi (“dusmani irecuperabili ai Uniunii Sovietice”), în total 14736 oameni:

Povesti de prispa. Cavalerul bizantin, strabunica si prevestirile

Povesti de prispa. Cavalerul bizantin, strabunica si prevestirile

Un articol frumos care mi-a mers la inima, despre oameni si o lume care nu a disparut, doar a trecut la Dincolo. Nu cred intr-o asemenea Romanie, am cunoscut-o, o asemenea strabunica am avut si eu, a murit la 97 de ani, Domnul sa ii odihneasca sufletul sau! Articolul apartine Cavalerului bizantin  (aripa Paleologilor) si a fost preluat de aici.

Bunica mea… era de fapt strabunica. Ii spuneam ca toata lumea, “bunica”. Avea 100 de ani, mintea agera, imi verifica tema la franceza si la matematica. Fusese “boieroaica” – asa-mi spusese o vecina, lasandu-ma mut de uimire. Stiam de la scoala ca asta trebuie sa fie tare rau, mai rau decat atat nu se putea decat daca ar fi fost industriasa! Si nu pricepeam cum puteam sa fiu eu stranepot de boier… mi-era o frica teribila sa nu se afle la scoala.

Filmul “Preotul” -2009, regizor Vladimir Khotinenko

"Preotul", 2009

Este vorba despre ultimul film al lui Vladimir Khotinenko, “Preotul” (“Pop”), realizat in 2009. Penultima pelicula a cineastului din 2007 , “1612: Khroniki smutnogo vremeni”, nu m-a incantat in mod deosebit, cu toate efectele speciale abundente, cu eroul-viitor tar “descalecat” parca direct de la Hollywood (eventual de pe corabia Piratilor din Caraibe), scenariul in care magicul imbiba crestinismul pentru a fundamenta cumva instaurarea unei noi dinastii, toate s-au adaugat cursiv si insipid…

Dar sa revenim la “Preotul”. Am tot stat in cumpana, daca nu este vorba despre un film propagandist filorusesc asa cum ne livra mosfilm cu sutele acum ceva zeci de ani.

Un film documentar despre sfântul Ioan Maximovici din Shanghai şi San Francisco

Sfântul Ioan Maximovici

Iniţial filmul a putut fi downloadat câteva zile de pe un link trafic.ro care a expirat. În prezent îl puteţi descărca de aici timp de 30 de zile de la ultimul download, necesită o conexiune medie fişierul fiind destul de mare (781.89 MB). Filmul este în engleză şi are traducere în română. Dacă apar probleme vă rog să le semnalaţi…

Este vorba despre un film documentar despre viata sfantului Ioan Maximovici care a trait in secolul trecut, in parte in China si Statele Unite. Pomenirea sa in calendarul crestin ortodox este pe 2 iulie. Cateva repere de sinaxar mai jos.

Catedrala Mântuirii Neamului şi problema creditului bancar

Banca ?

Gândurile de mai jos sunt însăilate pe marginea articolului “Catedrala Mântuirii Neamului între împlinire, dileme morale şi deziluzie” publicat de părintele Mihai Valică în cotidianul “Crai Nou” ce apare la Suceava (am postat articolul mai jos, inclusiv comunicatul ulterior dat de Biroul de Presa al Patriarhiei şi răspunsul la acesta dat de părinte).  Articolul părintelui este salutar din punct de vedere al polemicii fructuoase pe care are potential să o declanşeze dar este departe de a fi “fără cusur”, cum sugera domnul Capsali într-un comentariu aici. Uşor criticist şi fără a da o rezolvare economică viabilă problemei as spune pe scurt dar semnalând o problemă de fond şi o sensibilitate la aceasta a bucovineanului de rând. Dar poate greşesc…

În primul rând legat de bănci şi de problema raportării bisericii la ele . Afirmaţia că băncile sunt necesare în mecanismul economic naţional se bate cap în cap cu înfierarea lor în masă fără criterii şi argumente. Nu am aflat din articol, deşi în final aceasta se sugerează, de ce toate băncile din România sunt imorale si neconforme.

Recomandare Radio Reîntregirea

Radio Reîntregirea

Probabil că mulţi cunosc acest post de radio creştin ortodox însă m-am gândit totuşi să îl menţionez aici pentru emisiunile sale folositoare, pentru toate vârstele, şi pentru slujbele transmise live zilnic.  Postul de radio funcţionează sub patronajul spiritual al Arhiepiscopiei Creştin Ortodoxe din Alba Iulia, cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinţitului Andrei Andreicuţ. Postul de radio funcţionează pe frecvenţa 89,6 şi poate fi ascultat şi pe internet aici (stanga sus, apasa butonul “Asculta Live!”) cu ajutorul unui program de genul Winamp, VLC, etc.

Ghid pentru o nastere naturala

View this document on Scribd

Epiziotomie de rutina, travaliu indus, riscurile cezarienei , oxitocina si lactatia, laptele praf “umanizat” si efectele sale secundare, etc, etc. Un document realizat de o mama care a suprins greutatile ce pot aparea in calea unei nasteri naturale in contextul sistemului medical actual.

Mai jos marturia autoarei: “Eu am trei copii nascuti in trei tari diferite, doi la spital si al treilea acasa. Cind eram gravida a treia oara am inceput sa-mi dau seama ca informatiile pe care le stiam despre sarcina si nastere, cezariana, epiziotomie etc. (dupa doi copii) erau insuficiente si inutile, departe de viata reala. Cu cit am citit mai multe – de exemplu de pe site-ul Organizatiei Mondiale de Sanatate – cu atit am fost mai revoltata de atitudinea medicilor care ascund informatii esentiale femeilor gravide. As fi vrut sa am toate informatiile din aceasta carte inainte de primul meu copil…”

O scrisoare inedita a lui Valeriu Gafencu catre mama si surorile sale

Valeriu Gafencu

A fost scrisa din inchisoarea Pitesti, pe 11 octombrie 1945, de catre Valeriu Gafencu catre mama si surorile sale. Scrisoarea marturiseste o deosebita sensibilitate spirituala, o transfigurare duhovniceasca a autorului, depasirea (sau implinirea?) statutului politic de legionar si cautator al dreptatii si intrarea in “în slujba binelui şi a iubirii” cu toata fiinta sa, “cu alte preocupări, alte gânduri, alte bucurii“.

Sfaturile sale ar putea parea etice si neactuale in fata schimbarilor suferite de societate, insa trebuie sa avem in vedere ca ele vin din partea unui frate si fiu iubitor, un om care transfigurat vede nu atat reguli cat de unde ar putea veni raul si uratul, cele frumoase si bune fata de cele urate si malformante. Inedita scrisoare a aparut in revista “Familia ortodoxa“, nr. 2(13)/2010.

“Scumpă mamă,
Mult iubitele mele surioare, dragii mei,
Mă găsesc într-o stare de continuă bucurie sufletească. Mi s-au revărsat în suflet valuri de iubire. Numai cine a trăit astfel de momente le poate înţelege.

Călugării şi copiii – un film documentar

Dincolo de granita de nord a Romaniei la doar cativa kilometri, pe teritoriul Ucrainei, pe o colina inverzita, se afla manastirea Banceni, loc de profunda spiritualitate care ii aduna pe romanii din aceasta regiune. O biserica de mari dimensiuni strajuieste in mijlocul manastirii. Aici, dar si in celelalte biserici mai mici ale acestui asezamant monahal, se oficiaza slujba in limba romana. Petuniile care se revarsa de la cele trei etaje ale corpului de chilii si ale staretiei proaspat zugravite in culoarea turcoaz, aleile cu trandafiri de diferite culori, vasele cu flori de la intrarea trapezei, imbogatesc aceasta oaza de liniste de la marginea padurii…

Aici vietuiesc aproape 100 de monahi stareţ fiind parintele Mihail Jar. Ce deosebeşte această comunitate monahală de altele este prezenţa copiilor. Documentarul surprinde minunat felul în care se articulează viaţa celor două comunităţi, un model pentru ceea ce ar trebui să se întâmple într-un orfelinat.

De asemenea vă rog să meargeţi în Bucovina, cea românească şi cea din Ucraina, la Bănceni sau în satele româneşti din vecinătate . M-am bucurat mult întâlnind comunităţile de acolo, sunt nişte oameni foarte dragi…

Nektaria Karantzi

S-a născut pe 5 august 1978 şi este interpretă de muzică psaltică bizantină şi tradiţională din Atena, din ce în ce mai iubită şi apreciată în Grecia pentru talentul şi sensibilitatea sa . Pe lângă faptul că este în prezent avocat doctorand în drept penal la Universitatea din Atena, Nektaria Karantzi predă muzică bizantină la “Conservatorul Central” din Atena, a studiat pianul şi teoria muzicală occidentală  şi a urmat, de asemenea, un curs de formare a vocii sub tutela lui Thanos Petrakis si Dina Goudioti.

La mine cel puţin a fost dragoste la prima audiţie, după ce am ascultat în interpretarea sa “Ton nimfona sou vlepo”, am îndrăgit-o şi am ascultat şi reascultat multe dintre piesele sale…

“Sfântul Serafim din Sarov, viaţa sa” – desene animate

Zilele trecute vorbeam cu o mămică despre ce desene mai pune copilaşului. Era revoltată de amalgamul de pe posturile tv unde cu greu mai găsea seriale de desene animate frumuşele ca “Fifi and the Flowertots” (Fifi şi floricelele) ori “Bob le Constructeur”, de multele producţii pentru copii pline de violenţă şi lucruri dăunătoare educaţiei prichindeilor, de trimiterile la vrăjitorie şi magie cu care sunt înţesate, de noile personaje neinspirate şi urâte care ajung staruri şi modele în lumea copiilor (copilul său visează din când în când urât şi se scoală plângănd din cauza unui asemenea personaj, o singură dată l-a văzut la tv ). Dacă Disney era o dată un etalon al frumuseţii pentru aceste jucării vizuale , mai rar astăzi găseşti ceva educativ şi frumos în cele ce se produc sub acest nume….

O să încerc să postez o mică listă … În acest context am găsit şi acest filmuleţ, modest realizat dar, cred eu, frumos şi folositor, ruşii au un mare potenţial în această direcţie.

Desenele animate şi prichindeii noştri

Ce desene animate îi mai bucură pe prichindeii de 4-5 ani, poate şi mai măricei? Am încercat să fac o listă de eroi frumoşi împreună cu mai mulţi părinţi prieteni. Este doar o selecţie şi o sugestie, rămâne deschisă  şi departe de a fi completă …

Important este că am aflat cu ocazia asta că vrăjitoarea din “Alba ca Zăpada şi cei şapte pitici” sau “Frumoasa adormită” îi sperie la culme pe copilaşi sau desene animate frumos realizate grafic precum  “Noddy” se raportează cam des în anumite filmuleţe la magie.

Se pare că anumite stări de nervozitate, irascibilitate sau chiar depresie la copii sunt rodul prea multor ore de televizor, ei fiind ca un burete pentru tot ce este lumină, mişcare, zgomot. Să încercăm să avem discernământ pentru ei referitor la cantitate, calitate şi frecvenţă, desenele animate pot dăuna grav creşterii lor sănătoase.

Copiii în faţa televizorului

TV

Nu sunt adeptul damnării televiziunii sau a internetului deşi am gustat de mai multe ori din partea lor amară decât din presupusele foloase. Mediul este şi mesajul, realitatea virtuală înseamnă virtualitate, o structură codificată simulacru, adeseori o minciună. Cu ce împărtăşim mintea şi sufletul copiilor noştri? Articolul de faţă este încă un semnal pentru părinţi, cei care dispun cât, când şi ce anume consumă vizual copiii lor. Materialul a fost preluat de aici.

Pana in 1989, televizorul la romani era in primul rand un obiect de mobilier, daca ne gandim la cele doua-trei ore de emisie zilnica. Pentru copii, desenele animate erau un rasfat de week-end si atat, daca nu prindeai televiziunea bulgara. In lumina descoperirilor facute de pediatrii americani, abordarea televiziunii in comunism pare sa fi fost involuntar corecta: copiii mici nu au ce cauta in fata televizorului.

“Călăuza” – desene animate

Desenele animate ruseşti au ca subiect o întâmplare minunată legată de icoana Maicii Domnului din Tihvin. Mi-au plăcut vocile blânde, seninătatea chipurilor, caracaterul iconic al lor pe alocuri (cu siguranţă în realizarea lor a fost implicat unul sau mai mulţi iconari). Frumos realizate în ceea ce au vrut ele să transmită, în acest sens printre cele mai frumoase văzute de mine.

Mai jos am postat un scurt istoric al icoanei Maicii Domnului din Mănăstirea Tihvin.

“Vasile Blajinul, cel nebun pentru Hristos” – desene animate

O poveste moscovită despre viaţa ferictului Vasile, cel nebun pentru Hristos. Regia aparţine Nataliei Verezovaia. Câteva informaţii despre Sfântul Vasile Blajinul şi catedrala sa am postat mai jos.

Va deveni Turcia creştină? Ancheta unui jurnalist grec

Pelerinaj turcesc la Aghios Georgios Koudounas

Un cunoscut jurnalist grec Nick Cheiladaki a sustinut la sfarsitul lunii august o conferinta în municipiul Thermi  difuzata de postul de televiziune 4e al Mitropoliei din Salonic. Tema se anunta foarte incitanta: “Ortodoxia în Turcia de astăzi”.

Bazandu-se pe ample cercetari , pe informatii prezentate de publicaţii din presa turcă, chiar şi pe emisiuni de televiziune turcesti,  mergand pe informaţii absolut factuale, jurnalistul a arătat o alta parte, complet necunoscuta şi îngropata, din realitatea Turciei de astăzi. Conform acestuia zeci, sute de mii de turci sunt înfăţişaţi ca deschisi spre ortodoxie, mergand la altarele ortodoxe, la biserici, cautand apele sfintite şi uitandu-se cu evlavie spre Sfânta Liturghie!

Frumuseţea lumii vãzute…

"Ceaţă" - fotografie de Corneliu Pufan

„Staretul Siluan era încântat de frumusetea lumii vãzute… Întotdeauna concentrat asupra omului lãuntric, el privea putin la lumea exterioarã, dar când privirea lui se îndrepta spre frumusetea lumii vãzute, acesta era un nou prilej spre vederea slavei lui Dumnezeu si o nouã întoarcere a lumii cãtre Dumnezeu. În aceastã privintã el era asemenea copiilor: pe el îl uimea totul. Observa, pe bunã dreptate, în notitele sale, cã cel ce si-a pierdut harul nu percepe cum se cuvine frumusetea lumii si nu se minuneazã de nimic. Toatã mãretia Creatiei dumnezeiesti nu îl poate misca pe acesta. Si, dimpotrivã, când harul lui Dumnezeu este în om, fiecare fenomen din lume îl uimeste si sufletul sãu, datoritã contemplãrii lumii vãzute, ajunge la starea de a simti pe Dumnezeul cel Viu si minunat întru toate“. (Cuviosul Părinte Sofronie Saharov)

Părintele Sofronie Saharov – Cuvânt despre viaţa noastră

”Intreaga noastra viata pamanteasca, de la nastere si pana la cea din urma suflare a noastra, va arata la sfarsit ca un singur act concentrat. Continutul si calitatea ei se vor revela intr-o fractiune de secunda. Sa ne imaginam un pahar din cel mai limpede cristal, plin cu apa. O singura privire ne va spune daca apa e curata sau nu. Tot asa va fi si cu noi atunci cand vom fi trecut intru alt taram. Cel mai trecator reflex al inimii sau mintii noastre isi lasa urma asupra sumei totale a vietii noastre.

Sa presupunem ca numai o data in intreg cursul existentei mele am avut un impuls ticalos, de moment, spre crima. Pana nu voi alunga aceasta idee din inima mea printr-un act de cainta, ea va ramane in mine ca o pata intunecata cu neputinta de ascuns. “Ca nimic nu este acoperit care sa nu se descopere, si nimic ascuns care sa nu fie cunoscut” (Luca 12, 2).

Adeseori ne mangaiem cu gandul ca nimeni nu a vazut ceea ce am facut sau nu cunoaste ceea ce gandim. Dar, daca privim la viata aceasta ca la o pregatire pentru vesnicie, daca nazuim sa scapam de petele intunecate dinauntrul nostru, atunci imaginea se schimba. “Daca zicem ca noi nu avem pacat, pe noi insine ne amagim si adevarul nu este-ntru noi. Daca ne marturisim pacatele, credincios este El si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca de toata nedreptatea” (Ioan 1, 8.9)”.

(din Arhimandritul Sofronie, “Rugaciunea, experienta vietii vesnice”, Editura Deisis, Sibiu, 1998)

“Sărăcia” – desene animate după un basm ucrainean

“Sărăcia” sau “Zlydni” este un filmuleţ de desene animate realizat cu figurine de plastelină după un basm ucrainean. “Fiecărei lacrimi un zâmbet îi raspunde” (Turcia) / “Cine sapă groapa altuia, cade singur în ea” (România) / “Apa care vine mare e un semn că se termină repede” (Armenia) ,  sunt câteva proverbe ce sunt verificate de poveste.

 

 

Mă cheamă Marina Denisa, te rog să mă ajuţi!

Marina Denisa

Ma numesc Marina Denisa Botofan si locuiesc in comuna Mihail Kogalniceanu, judetul Constanta. M-am nascut la data de 20 aprilie 2008.

Eram o fetita foarte vesela si jucausa, dar m-am imbolnavit. In martie 2009, la varsta de 11 luni,  am ajuns la spitalul Marie Curie din Bucuresti. Leucemie acuta limfoblastica fenotip B – acesta este motivul pentru care am stat departe de casa timp de 9 luni. M-au numit Bubulina, eram cea mai micuta… Cel mai frumos cadou de Mos Craciun a fost un cadou numit remisiune. Eram libera sa plec acasa, la mamaita mea!!

Film documentar rusesc – “Deschide uşile milosteniei pentru noi”

Acest trailer prezintă primele 10 de minute din documentarul “Deschide uşile milosteniei pentru noi”  Filmul este realizat în 2004, durata sa este 29 ‘, este produs de CRTN / Media Blagovest şi regizat de Nicolas Goriakin.

“Aceştia sunt copiii mei, 53 dintre ei. Avem diferite naţionalităţi în familia noastră: ruşi, ucraineni, germani, başiri, kazahi, tătari, ţigani şi japoneză … Domnul le-a dat ceea ce au pierdut : au recâştigat o familie “. [ părintele Nikolay Stremsky]

Părintele Nikolay Stremsky este un preot ortodox căsătorit sosit în Saractash, un sat din Rusia  la 100 km de stepa Orenburg, unde s-a confruntat cu realitatea crudă a vieţii post-comuniste. Aici ca şi în alte părţi şomajul şi serviciile sociale insuficiente au dus la abandonul multor copii ai străzii. Încetul cu încetul, părintele i-a adunat împreună şi acesta a fost începutul a ceea ce astăzi a devenit un fenomen în Rusia – “Casa Milosteniei”.

Un film pentru copii: “Sarea in bucate”

Este vorba despre o ecranizare mai recenta a cunoscutului basm al lui Petre Ispirescu, un film cu imparati intelepti si mai putini intelepti, cu o frumoasa printesa inteleapta ca sarpele si nevinovata precum porumbelul, un model de harnicie, ascultare si cumintenie, un film modest realizat dar asezat, coerent si educativ pentru copii, cu atat mai mult cu cat se incearca reconstituirea partiala a unei o curti domnesti medievale din Tarile Romane.

Jordi Savall şi Hespèrion XXI – “Pavana&Gallarda”

Fragmentul face parte din concertul “LE NUOVE MUSICHE OR THE MUSICAL EUROPE ABOUT 1600-1650″. Compoziţia aparţine lui Inozzenzo Alberti (1535-1615), interpretarea -  Hespèrion XXI sub conducerea lui Jordi Savall.

Omilia părintelui Rafail Noica din 31 noiembrie 2010 – Essex, Anglia

Este vorba despre omilia părintelui Rafail Noica rostită duminica trecută, 31 noiembrie 2010, la Mănăstirea Sfântului Ioan Botezătorul din Essex. “Tălmăcirea” în română aparţine lui Radu Hagiu căruia îi mulţumim mult.

+++

Omilia Părintelui Rafail
– 31 Octomvrie 2010, Mănăstirea Sfântului Ioánn Botezătorul din Essex

Când am revenit acì întâia dată, am băgat de seamă că sântem mulţi cei ce ne adunăm acì, dar niciodată nu putem şti care va fi ultima oară când vom fi laolaltă. Sântem împreună, şi regăsesc acì toţi fraţii şi toate surorile mele, dar cu toţii au sporit în vârstă şi au îmbătrânit, mulţi au plecat dintre noi (chiar şi de data trecută), s’au dus stareţii – de nouă ani s’a dus Părintele Irineu, şi acum s’a dus şi Părintele Simeon.

Fr Rafail’s Talk – 31st October 2010, St. John the Baptist Monastery – Essex

Am primit şi o traducere în engleză a cuvântului (părintele a ţinut omilia în limba greacă) de la prietenii din Nepsis, traducerea a fost realizată de Rebecca Sava, de asemenea îi mulţumim.

+++
Fr Rafail’s Talk – 31st October 2010, St. John the Baptist Monastery – Essex

I noticed when I first came here again that we are many here together but we never know when it will be the last time that we are all here together. We are together and I find all brothers and sisters here, but everyone ages and is older, many have passed away ever since last time, elders left, 9 years ago father Eiriniaos left and father Symeon left also.

Documentarul “Golgota Basarabiei”

Un documentar despre crimele comunismului si ocuparea Basarabiei. Filmul contine multe imagini preluate de propaganda sovietica, astazi documente video pentru crimele si nedreptatile petrecute aici. O pagina de istorie care nu trebuie uitata, niste oameni pe care sa ii pomenim in rugaciunile noastre. Un sinopsis al filmului si celelalte patru parti mai jos. NOU: un link valabil zece zile, de unde se poate descărca documentarul.

Documentarul “A fost odată în Transilvania”

“A fost odată in Transilvania”, Documentar 2007, 30 min.
Regizor: Manuela Morar, producator: Hyperion University.
În noaptea de 13 spre 14 septembrie 1940, trupe ale regimentul 201 motorizat Budapesta, împreună cu unii localnici maghiari şi cu membri ai organizaţiei Nemzetőrség (“Straja naţiunii”) au declanşat un holocaust în comuna Ip din judeţul Sălaj, precedat de torturi şi violuri.

Am postat acest film pentru a trage învăţăminte împreună şi a îi pune la inimă pe românii din Ip şi tragedia lor rămasă uitată în istorie. Nu spre incitare, nu spre răzbunare, “călăuza” lui Tarkovsky spune la un moment dat: “dacă vrei să loveşti răul vei lovi în oameni”. Fără Dumnezeu, fără iubire de cel aproape, omul ajunge mai sălbatic decât un animal.

Am înlocuit prima parte pe YouTube pentru sunetul codificat cu erori. Mai jos veţi găsi şi cea de-a doua parte a documentarului.

İnceSaz – “Eflâtun”

Am iubit iubirea pură,
Floare roşie pe gură
Şi în inimă arsură,
În priviri zăpezi candide
Şi-n piept voci necontenite…

M-a înfiorat ades
Tot ce gândurile ţes:
Pe al filelor polei
Dansuri repezi, legănate,
De pe arcuri înstrunate,
Săgetarea de idei…

Toată-această măreţie
Ne-a fost dată din vecie…

“Canibalismul provocat de sovietici în Basarabia”, de Alexandru Moraru

Este binecunoscut faptul, ca foamea din 1947 a fost un rezultat al deciziilor si actiunilor regimului sovietic. Oricat s-a straduit istoriografia comunista sa dea vina pe o consecinta a fascismului si a “secetei din 1945 – 1946″, n-a izbutit sa justifice politica antinationala si antiumana a regimului stalinist in asa numita Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca. Mai jos am postat un articol din revista Historia, “Canibalismul provocat de sovietici în Basarabia”, de Alexandru Moraru. In timpul foametei din anii 1945 – 1947 in RSSM au decedat, doar din motive de subalimentatie, peste 200 mii de oameni…

“Testamentul” lui Eugene Ionesco

Textul lui Eugene Ionesco redat mai jos poate fi considerat testamentul dramaturgului şi totodată o confesiune colectivă a sa în amurg de viaţă. Un cuvânt cu greutate care mărturiseşte solitudinea omului în faţa morţii, un examen de neevitat, o evidenţă a despărţirii de trup şi de cei dragi.

+++

Testament

Mesajele nu au nici un efect asupra mea. În acest moment mi-e totuşi atât de rău încât îmi este greu să scriu. Nici ideile nu-mi vin când durerea este atât de violentă. Este aproape ora 5, va veni noaptea, noaptea pe care o detest dar care îmi aduce totuşi, câteodată, un somn atât de plăcut. Mi se joacă piesele cam peste tot în lume şi cred că aceia care se duc să le vadă râd sau plâng, fără a simţi dureri prea violente. Ştiu că se va sfârşi curând, dar, cum am spus-o de curând, fiecare zi este un câştig.

“Cântec de leagăn pentru lume”, desen animat ucrainean

Părintele Rafail Noica şi IPS Serafim Joanta – un interviu din 1993

Este vorba despre un interviu din 1993 cu părintele Rafail Noica şi IPS Serafim Joanta pe tema spiritualităţii new age. Din păcate calitatea imaginii lasă de dorit însă conţinutul audio este folositor.

Maica Siluana – Cuvânt despre firea noastră

“Cine leagănă copilul”, documentar rusesc despre naşterea naturală

“Cine leagănă copilul” este un documentar rusesc despre naşterea naturală şi tendinţele de recuperare a firescului acestui act în Rusia post-sovietică. Traducerea aparţine Elenei Dulgheru. Filmul este împărţit în patru părţi.

Un interviu cu doctorul Margit Şerban

Dr Margit Şerban

Este vorba despre un interviu cu doctorul Margit Şerban realizat de Vlad Mixich în mai 2008. “Margit Şerban este una dintre acele persoane căreia cu siguranţă i se va ridica mai devreme sau mai târziu, o statuie. Nu este nici politician, nici vedetă şi nici măcar inventator. Însă există atât de mulţi oameni care trăiesc astăzi datorită eforturilor doamnei doctor Şerban…”

Vlad Mixich: Lucrati de zeci de ani cu copii bolnavi de leucemie. In acest timp v-ati schimbat mult? Vi s-a transformat sufletul intr-unul de piatra sau intr-unul de sfanta?

Margit Serban: Am senzatia ca, in general, schimbarile din viata unui om sunt minime. Si nici eu nu m-am schimbat in mod radical. Aceeasi compasiune si parere de rau, si aceeasi solidaritate cu cel in suferinta o am si in momentul de fata. Insa nu pot sa nu fiu cinstita. Daca oameni apropiati mi-ar cere sfatul daca fiica lor sa aleaga sau nu oncologia, in mod categoric le-as spune ca e mult prea greu.

E mult prea greu pentru ca de fapt iti ocupa aproape toata viata. Nu poti sa ai vacante, nu poti sa-ti inchizi telefonul si sa spui “La revedere, mi-am terminat orele de lucru”, pentru ca daca ai face asa ceva tot timpul ai avea acea remuscare ca poate intr-un moment decisiv nu ai fost prezent cu sfatul cel bun. E foarte greu si e un lucru care nu poate fi facut decat de cei foarte puternici si motivati.

Cugetând cu Petre Ţuţea

1. Se spune că intelectul e dat omului ca să cunoască adevărul. Intelectul e dat omului, după părerea mea, nu ca să cunoască adevărul, ci să primească adevărul.

2. Am avut revelatia că în afară de Dumnezeu nu există adevăr. Mai multe adevăruri, zic eu, raportate la Dumnezeu, este egal cu nici un adevăr. Iar dacă adevărul este unul singur, fiind transcendent în esentă, sediul lui nu e nici în stiintă, nici în filozofie, nici în artă. Si cînd un filozof, un om de stiintă sau un artist sînt religiosi, atunci ei nu se mai disting de o babă murdară pe picioare care se roagă Maicii Domnului.

8. Eu nu detest burghezia. Eu m-am lămurit că un om care vrea să fie bogat nu este un păcătos. Spunea odată un preot bătrîn: Circulă o zicală că banul e ochiul dracului. Eu nu-l concep ca ochiul dracului, eu îl concep ca pe o scară dublă. Dacă-l posezi, indiferent în ce cantităti, si te misti în sus binefăcător pe scară, nu mai e ochiul dracului. Iar dacă cobori, atunci te duci cu el în infern, prin vicii, prin lăcomie si prin toate imperfectiile legate de orgoliu si de pofta de stăpîn.

Martiriul părintelui Isidor şi al celor 72 de creştini din Iuriev Derpto

Părintele Isidor şi cei 72 de mucenici din Iuriev

Pe 6 ianuarie 1472, de Praznicul Botezului Domnului, părintele Isidor împreună cu creştinii ortodocşi din parohia sa au mers după tradiţie la râul Omovzha din Iuriev Derpto, astăzi Taru sau Tartu, Estonia.

În regiunile unde apa îngheaţă de Bobotează, procedura de sfinţire a apei este deosebită. Se taie o parte din gheaţă, de regulă în formă de cruce si, pe acolo, se scufundă crucea de către preot sau episcop. Preotul Isidor a procedat exact asa sfinţind apa râului, de Boboteaza acelui an.

Imediat după slujbă părintele a fost arestat împreună cu toţi enoriaşii prezenţi la slujbă – în total 73 de persoane. Mai fuseseră şicane şi violenţe din partea autorităţilor catolice dar niciodată nu se mersese aşa departe. Motivul privării de libertate a fost bineînţeles un abuz, reclamând refuzul acestora de a trece la romano-catolicism. Parintele Isidor era deja vizat, de mai mult timp întărindu-i pe localnicii ortodocşi din zonă, încât aceştia să nu-şi lase credinţa nici măcar sub tortură.

Semnul iubirii

Ora de religie. Profesorul vorbea despre cruce şi despre moartea lui Iisus pe
ea. Un elev se arătă nedumerit: “De ce oamenii după atâta timp ţin atât de mult la un instrument de tortură?
Ei îşi aşează pe pereţi în case crucea, o poartă la gât. N-ar fi mai potrivit un
semn al Învierii, nu unul al morţii?”
Profesorul le povesti atunci copiilor o întâmplare. Bunicul şi nepotul au ieşit în parc într-o iarnă. Lacul era îngheţat. Băieţelul nu rezistă să se dea pe gheaţa lucioasă.
Gheaţa nu era însă atât de groasă şi se sparse. Copilul căzu printre sloiuri.
Bunicul nu avu altă soluţie să-şi salveze nepotul decât întinzându-i bastonul cu care îl trase din apă pe băieţel. Îl înveli în propria haină şi-l duse repede acasă.
Copilul îşi reveni repede după o baie caldă. Bătrânul însă nu rezistă
sperieturii. Făcu un atac de cord şi muri.
Familia, după obicei, dădu de pomană din obiectele bătrânului. Veni şi rândul bastonului în care omul îşi sprijinise bătrâneţile.
Nepotul se opuse ca acel obiect să fie dat de pomană. Le spuse părinţilor: “Cu
acest baston bunicul mi-a salvat viaţa mea, în timp ce pe a sa a pierdut-o. Atât
cât voi trăi, vreau să am cu mine bastonul ca semn al iubirii sale faţă de
mine!”
După această poveste, copiii înţeleseră de ce oamenii ţin atât de mult la acea
bucătă de lemn numită cruce.

Testamentul integral al IPS Bartolomeu Valeriu Anania

Valeriu Anania

Subsemnatul ANANIA VALERIU, pe numele de călugăr BARTOLOMEU, Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolit al Clujului Albei, Crişanei şi Maramureşului, domiciliat în Cluj-Napoca, P-ţa Avram Iancu nr. 18, în vârstă de 88 de ani, aflându-mă în deplinătatea facultăţilor mintale, nesilit de nimeni, din voinţa mea liberă şi neviciată, dar cu sănătatea trupului din ce în ce mai şubredă şi cu sentimentul că nu mai e mult până când Domnul mă va chema acolo unde va crede El de cuviinţă, pentru cazul încetării mele din viaţă, însemnez aici câteva gânduri testamentare, spre cuvenită plinire şi fac următoarea dispoziţie testamentară:

Las toate drepturile mele de autor Fundaţiei „Mitropolitul Bartolomeu”, pe care am înfiinţat-o, din economiile proprii, pentru a oferi burse tinerilor merituoşi, dar lipsiţi de posibilităţi materiale.

“Despre formele singurătăţii” – cu părintele Dumitru Stăniloae