Klaus Kenneth la Cluj

Klaus Kenneth - Cartea sa

Klauss Kenneth este un neamţ care a cunoscut în parte marile şi micile religii ale lumii, de la hinduism şi budism până la unele culte neoprotestante şi ocultismul lui Castaneda. Mărturia sa este vie, captivantă, zguduitoare, plină de revelaţii.

Cele două filmuleţe postate sunt din cadrul conferinţei susţinute la Cluj în 27 octombrie. Următoarele conferinţe vor avea loc la Sibiu – Luni, 2 noiembrie, 2009, Aula Facultăţii de Teologie Andrei Şaguna, ora: 18:00, Braşov – Marţi, 3 noiembrie, Centrul Cultural Reduta (Piaţa Sfatului), ora: 18:00, Constanţa – Sâmbătă, 7 noiembrie, Casa de Cultură, sala mică, ora: 17:00.

La Bucureşti conferinţele sunt pe 4 noiembrie ora 18.00 în Facultatea de Teologie Ortodoxă şi pe 5 noiembrie ora 18.00 în Aula Magna, Facultatea de Drept.

Partea I

Partea a II-a

Filmul “Angels and Demons”, prea puţin

Filmul "Angels and Demons"

Da, în seara aceasta l-am văzut şi mai bine nu o făceam. Nu încerc acum o recenzie a filmului, doar câteva comentarii din perspectiva unui spectator care nu este fan al cărţilor lui Dan Brown.

Ecranizare este realizată în cel mai clasic stil comercial, a unui film de acţiune cu efecte speciale şi urmăriri, un Vatican sub asediu, urmărit de răzbunarea unor aşa-zişi Illuminatti. Operatorul s-a străduit cât a putut, cel de la butoane a pus şi el efecte pe măsură dar scenariul subţire , mult mai subţire decât în “Codul lui DaVinci”, nu poate fi salvat. Secret după secret, toate se decompilează în faţa profului de la Harvard, Robert Langdon, care îi vin idei şi informaţii la timp, cu precizie de secundă (cea mai tare este descoperirea unei nişe dintr-o biserică, după o coloană, rămasă secretă patru secole deşi nu are nici măcar o uşă).

“Admiral Kolchak”, un alt film istoric rusesc

Filmul a fost realizat în anul 2008 şi este o coproducţie Canal 1 Rusia cu studiourile Twentieth Century Fox.  Pe scurt, scenariul urmăreşte destinul unui general rus în timpul revoluţiei comuniste. Alexandr Vasilievici Kolceak (1874 – 7 februarie 1920) a fost comandant al forţelor navale ruseşti, explorator polar şi mai târziu unul dintre liderii anti-bolşevici în timpul războiului civil dintre “armata albă” fidelă ţarului şi “armata roşie” comunistă.

Filmul rusesc “Pridel Anghela” de Nikolai Dreiden

Este vorba despre filmul “Pridel Anghela”, “Angel Side” sau “Angel’s Aisle” în versiune engleză, “Faţa îngerului” în traducere (eu am tradus Paraclisul îngerului sau Capela îngerului), realizat de regizorul Nikolai Dreiden în 2007. Filmul a luat mai multe premii în Rusia, amintesc doar premiul întâi la festivalul “Luchezarnyy angel” în 2008 şi tot în 2008 premiul întâi la Festivalul Filmului Istoric.

Acţiunea se petrece în mănăstirea ruseasca Valaam de pe lacul Ladoga din regiunea Karelia în preajma celui de-al II-lea război mondial. Pentru a înţelege contextul istoric am postat mai jos câteva referinţe legate de această insulă. Insula Valaam este considerată astăzi Athosul Nordului adăpostind mănăstirea Schimbarea la Faţă şi mai multe schituri.

Filmul subtitrat în engleză se poate vedea aici . Un comentariu folositor găsiţi şi pe acest blog.

O scrisoare de la Sandu Tudor

Părintele Sandu Tudor în dosarele Securităţii

Prietene, Mi-ai povestit, candva, cate ceva despre dumneata, dureri, suferinte, incercari, si poate daca am fi fost mai vechi prieteni mi-ai fi spus si de bucurii, caci nu este viata care sa nu cuprinda si de una si de alta.

Te-am ascultat si, pentru ca si viata mea e singuratica si plina de meditatie in orice colt unde ma misc, m-am gandit mult la cele ce-mi spuneai, precum si la cele ce observasem fara sa-mi spui si de care poate nici dumneata nu-ti dai seama, caci omul nu se cunoaste bine pe sine niciodata, oricat s-ar studia.

Ti-am ascultat ultima povestire din care inteleg prea bine ca te zbati in interiorul fapturii D-tale ca un incarcerat. O, cum te inteleg, ai vrea sa scapi, sa-ti simti sufletul iar usor si liber, departat de umilintele si deznadejdea ce te-au coplesit, ai vrea sa te agati de ceva valabil, ceva deosebit, ceva mare care sa intreaca tot ce ai trait, sa acopere totul si sa te stapaneasca numai acel ceva de care nici D-ta nu stii prea bine ce ai vrea sa fie!

Chipuri de români

"Înţelegere"

Suflet cu cip

“Dumnezeu nu cere de la noi oamenii altceva, decît numai să nu păcătuim. Iar acesta nu este lucrul legii, ci paza neslăbită a Chipului şi a cinstei noastre de sus. Stînd în acestea potrivit cu firea, şi purtînd haina strălucită a Duhului, rămânem în Dumnezeu şi Dumnezeu în noi, fiind dumnezei şi fii ai lui Dumnezeu prin înfiere, însemnaţi cu lumina cunoştinţei de Dumnezeu”.

Cuvântul este din Simeon Noul Teolog şi l-am reţinut ca pe o lumină în tulburarea gândurilor şi a inboxului meu răvăşit de sute de mailuri-spam ce anunţă de dimineaţa până seara catastrofa iminentă a cipării şi apostaziei noastre. Tulburat, da, pentru că NU vreau să apostaziez, să îmi trădez Dumnezeul meu, chiar dacă o fac zilnic cu meschinăriile şi jumătăţile mele de măsură, dar seară de seară el mă caută şi mă găseşte şi îmi doresc din toată inima să mă găsească în veci.
Mă gândesc la problema cipurilor şi în esenţă a supravegherii: să fim înţeleşi, sunt pentru respectul libertăţii omului de lângă mine şi de pretutindeni, a intimităţii sale, nu iubesc statul poliţienesc, nici biblia sa, panopticonul lui Foucault ce descrie viitorul politic, democraţia în care ordinea şi puterea vine cu precădere din supraveghere şi auto-supraveghere.
Dar îmi dau seama pe de altă parte că este o altă utopie politică, o altă visare a cezarului. Şi de ce nu i-aş da ce este al lui? Întotdeauna a visat, şi-a dorit puterea absolută şi crezând că o reinventeză a stricat şi urâţit lumea lui Dumnezeu. Aşa s-au ridicat imperiile şi republicile , m-am obişnuit cu miasma urâtului său… Când mi-a respectat el libertatea, intimitatea

Gânduri dintr-o parcare

De fapt nu chiar din parcare, sunt gânduri sedimentate în trafic iar acum schiţate cu frâna de mână trasă, ce a rămas din ele, din pornirea de a împărtăşi frământarea legată de relaţia unui şofer creştin cu maşina sa, cu binecuvântata sa maşina dar şi cu frumoasele maşini ale semenilor săi.

Simt cum oamenii visează să conducă maşini noi şi frumoase, impozante, rapide, mai ales tinerii, îi văd în parcare la Mall şi aiurea, le admiră şi le doresc ca pe o iubită, se fotografiază eventual cu ele, le păstrează apoi ca pe o icoană dragă pe ecranul celularului. Maşina se impune ca emblemă (formatoare) a personalităţii, purtătoare şi dătătoare de senzaţii/”viaţă”, adeseori identificată cu un upgrade social; ea exprimă putere dar mai ales imprimă putere gestului uman. Conducem sportiv, în exces, modelaţi de nervozitatea şi de potenţa pedalei, ne place la volan să gesticulăm în alt fel, trăim în alt fel prin ea, respirăm după numărul de turaţii, ne contopim, ne articulăm cu ea, maşina devine o extensie mecanică a imaginarului, pare în noi, noi ne proiectăm mental după atitudinea ei, agili, superiori, eleganţi, proaspeţi.

Dar dacă dincolo de vopseaua irizată rămâne în timp doar rugina, cimitirul de fiare vechi, dacă iconul de care vorbesc duce în nimic, este un idol gol, în fapt ne împărtăşim cu atâta nesaţ şi plenitudine dintr-o aură mincinoasă. O posibilă slăbiciune din partea noastră

Sfântul Valeriu şi comunismul. Comentariu la campania anticomunistă a părintelui Savatie

Sfântul Valeriu

Gafencu a avut grijă de cel bolnav când el însuşi era bolnav, a avut grijă de cel flămând când el flămânzea, a mângâiat pe cel lovit când era plin de răni, L-a mărturisit pe Hristos din inima sa când prigonitorii cereau lepădare, a murit în final pentru ca cel de lângă el să traiască.

Este şi va fi sfânt al bisericii nu pentru că a fost legionar, nu pentru că a fost anticomunist, nu pentru că a luptat în clandestinitate împotriva sistemului torţionar. Dar a fost un luptător.

Ştiam de cruciada împotriva comunismului lui Vladimir Voronin pornită pe blog de părintele Savatie şi sunt alături de el ca român. Pe de altă parte articolul de aici , cel mai dur probabil, are câteva aspecte care m-au pus pe gânduri.

Mă gândesc că indiferent dacă trăieşte în imperiul lui Cezar, în statul burghez preamărit de Max Weber sau într-o utopie comunistă un creştin lasă cezarului cele netrebuincioase mânturii însă nu va da o centimă din cele ale sufletului. Atunci însă când se oferă posibilitatea de a vota pe cezar sau împotriva lui, a alege liber pe cel care ţi-a măcelărit fratele creştin şi care a întinat cele sfinte este un păcat şi sunt de acord cu părintele.

Ce te faci însă când acest comunist merge la biserică, stângaci şi populist, dar merge? Primeşte binecuvântări, participă la Sfânta Liturghie, se întâlneşte cu patriarhul, poate chiar se spovedeşte? Ce fel de comunism mai este acesta?

Părintele spune că Biserica Ortodoxă şi în special Biserica Ortodoxă Rusă a canonizat ca sfinţi pe cei care au mărturisit împotriva comunismului. Aş spune că este corect “a canonizat ca sfinţi pe cei care au mărturisit pe Hristos în perioada comunistă. Icoanele acestora nu preamăresc lupta împotriva comunismului ca sistem politic aşa cum icoana Sfântului Mucenic Gheorghe nu preamăreşte lupta împotriva Imperiului Roman. Icoanele mucencilor mărturisesc viaţa veşnică în Hristos. Greşesc? Vă rog să mă corectaţi.

O altă afirmaţie din introducere este aceasta: comunismul nu este o doctrină politică, ci un regim demonic care a propovăduit şi a practicat uciderea tuturor celor care i se opun. Orice regim absolutist din istorie a avut această trăsătură, de exemplu Republica franceză sau statul social-naţionalist al lui Hitler.

De asemenea părintele Savatie spune că a vorbi împotriva comunismului nu este un gest politic, ci o mărturisire de credinţă pe care orice creştin este dator să o facă. Împotriva cărui comunism? Marx îşî începe tratatul subliniind părţile bune al statului burghez şi apoi îşi adaugă critica. Ulterior au apărut o multitudine de orientări de stânga. De ce ar fi o necesitate mărturisirea de credinţă împotriva comunismului? Încă o utopie a omului. De exemplu în Germania burgheză au adoptat prerogativele lui Marx însă au văzut că teoriile nu se verifică, o parte din clasa muncitoare s-a îmbogăţit prin muncă formând pătura mijlocie, o clasă socială care a constituit motorul naţiunii. Din fericire realitatea istorică nu a fost introdusă  în patul procustian al teoriei politice extremiste cum au făcut Lenin şi Stalin.

De ce în politică extrema dreaptă ar fi mai bună decât cea stângă? De ce liberalii români care au secularizat averile bisericii nu ar trebui înfieraţi?

Cred în Dumnezeu, deci sînt anticomunist! depăşeşte dialectica împotriva comunismului în care şi eu mă înscriu şi naşte un extremism pe care nu îl mai înţeleg…

Despre adevăratul ucigaş al lui Michael Jackson – articol de Mircea Cărtărescu

Michael

Titlu original  al articolului este “Jacko, aşa cum (n-)a fost” şi a apărut în Evenimentul Zilei, 3 iulie 2009. Am încercat să scriu şi eu ceva, am renunţat în cele din urmă, îl citez doar pe părintele Sofronie Saharov dintr-o scrisoare către David Balfour: “Tragic pentru mine în toate acestea nu e că oamenii suferă atât, ci că mor fără să fi cunoscut pe Dumnezeu.”

Voi vorbi cu milă şi groază despre bietul, hidosul Michael Jackson, nefericitul rege al muzicii pop, pe care America l-a creat, America l-a distrus, sadic şi cu bună ştiinţă, iar acum America îl plânge ipocrit, totul în cadrul unui show colosal care aminteşte flagrant de pâinea şi circul Romei antice.

E drept, în zilele noastre gladiatorii nu mai sunt spintecaţi în arenă sub ochii cetăţenilor, ai matroanelor şi-ai clienţilor la o simplă întoarcere în jos a degetului mare. Dar circul merge mai departe, cu poleiala lui de glorie şi cu ploaia de aur revărsată peste capetele vedetelor, venerate ca zeii şi sfâşiate apoi cu aceeaşi fervoare.

Batiuşka Nikolai Gurianov

Părintele Nikolai Gurianov  este cunoscut şi apreciat în Rusia de către credincioşi ca fiind unul dintre stareţii ultimului secol al Bisericii Ortodoxe.  S-a născut în 1909 undeva lângă Sankt Petersburg, a fost prigonit de comunişti făcând şapte ani de lagăr, a slujit ca preot în statele baltice iar din 1958 s-a retras pe insula Zalit unde a petrecut retras 42 de ani într-o modestă căsuţă de lemn, fiind cercetat aici de mulţi pelerini din întreaga lume. De la mijlocul anului 1999 stareţul nu a mai primit pelerini, scrisorile acestora de căutare a unei deschideri ajungând până la preşedenţie.

În ultimul an de viaţă, în ciuda bolilor sale a primit pe toţi cei care îl cercetau  pentru a-i instrui şi întări în credinţă. Pe 24 august 2002, la 92 de ani, părintele a murit fiind îngropat pe insula unde a trăit retras.
Din viaţa părintelui am reţinut câteva momente..

“Ţarul” – un nou film de Pavel Lungin, regizorul lui “Ostrov”

"Ţarul"

Este 1565 şi Rusia este răvăşită de foame şi de războiul cu Polonia.  Ivan cel Groaznic, primul ţar al Rusiei (autointitulat, ţar de la cezar), îl invită pe Filip prietenul său din copilărie să devină Mitropolit al Rusiei.În ciuda prieteniei lor sincere, noul mitropolit se revoltă împotriva cruzimii şi torturilor folosite de ţar în politica sa.

Regizorul este Pavel Lungin cunoscut în Rusia şi pretutindeni pentru filmul “Ostrov” (2006) despre un călugăr rus care devine sfânt nebun pentru Hristos. Pyotr Mamonov, care a jucat rolul principal din ” Ostrov”, este acum ţarul Ivan.. Opozantul său este Oleg Yankovsky, în rolul mitropolitului, trecut la Domnul în luna mai.

Ca şi în “Ostrov” dar poate şi mai evident, influenţa lui Tarkovsky şi Eisenstein structurează modul de abordare al scenariului (unde Lungin este co-autor).

Concluzia, “Ţarul” este o naraţiune istorică vizând conflictul dintre Biserică şi Stat, o metaforă a Rusiei trecute şi prezente după cum îl descrie Lungin.

"Ţarul"

+++

Căutând în istorie am înţeles că Ivan cel Groaznic a ordonat Maliutei Scuratov să-l ucidă pe Sfântul Mitropolit Filip deoarece îi demasca politica şi planurile lui sângeroase. Mai jos viaţa Sfântului Mitropolit Filip din sinaxarul de la Radonej :

Din ce moarte ne-a izbăvit Hristos – părintele Rafail Noica

“Trebuie să ştim legea asta, ca lege cumplită: dacă nu îl port acuma pe Dumnezeu, dacă nu-L văd acuma în viaţa mea pe Dumnezeu, nici dincolo de viaţa asta nu-L voi vedea”. Extras din conferinţa Părintelui Rafail Noica – Din ce moarte ne-a izbăvit Hristos (Alba-Iulia, 2005)

Sau cuvintele Sfântului Simeon Noul Teolog: “Cei ce L-au dobândit în sinea lor pe Dumnezeu vor fi înălţaţi, după sfârşitul lor, la ceruri. Iar mai pe urmă Dumnezeu le va învia şi trupul acesta, făcându-l cu totul duhvnicesc şi va împărăţi asupra oamenilor cu totul întregi în nesfârşiţii veci. Ne vom ruga întotdeauna lui Dumnezeu cu cuvintele: “Vie Împărăţia Domnului” “.

Suntem chemaţi să trăim cu Domnul, în această Împărăţie, încă din viaţa aceasta, să înţelegem că nu există virtute în afara acestei vieţuiri, nu există această vieţuire fără o simţire osebită în inima noastră. “Duhul Sfânt nu poate fi prezent în suflet fără o flacără vizibilă şi sensibilă”. O asemena vieţuire trece dincolo de moarte şi de Judecată iar cel care (în)viază întru această Împărăţie nu se va mai nedreptăţi de o a doua moarte.

- întreaga conferinţă aici -

Yanni – One Man’s Dream

Sensibil, delicat, firav în apropiere. Apoi pregnant precum mirosul unei flori, al trandafirului, după ploaie. De fiecare dată cântecul acesta mă face să îmi conştientizez neatenţia , neconsiderarea aproapelui şi a unicităţii zilei. Nu mă mai joc cu cel iubit, nu mai ştiu să fac poezia gestului…

O vreme datorită fenomenului new age am considerat toată muzica electronică nefolositoare, mai ales că unii dintre cunoscuţi şi vecini o foloseau zilnic, insistent, în meditaţii yoga. Apoi am revenit, am căutat să văd un mesaj uman dincolo de ideea de muzică ambientală proprie fanteziei şi relaxării.

“One Man’s Dream”, multe piese Enya, albumul “Odes” sau “Rhapsody” ale lui Vangelis îmi sunt astăzi apropiate.

Carte nouă: “Cuviosul Siluan Athonitul” în traducerea părintelui Rafail Noica

Părintele Rafail şi obştea

În traducerea părintelui Rafail Noica a apărut la Editura Reîntregirea cartea “Cuviosul Siluan Athonitul”. Traducerea este făcută din limba rusă şi urmează alcătuirea volumului rusesc adică în partea întâi cuprinde o biografie spirituală a Sfântului, în alcătuirea părintelui Sofronie Saharov sub numele  “Viaţa şi învăţăturile Stareţului Siluan” iar partea a doua “Scrierile Stareţului Siluan”, caietele sale de meditaţii.

Anexele cuprind scrisoarea în fascimil şi în traducere a Patriarhului ecumenic către Arhimandritul Kirill legată de canonizarea Cuviosului Siluan Athonitul, traducerea actului de canonizare, sinaxarul, troparele şi condacul.

Părintele Rafail Noica şi-a luat misiunea de a traduce integral opera stareţului Sofronie Saharov iar aceasta este cea de-a şasea lucrare, mult aşteptată de cei care iubesc înţelegerea deosebită a duhului în care a fost scris/rostit textul, graiul vechi folosit de părinte şi atenţia sa pentru limbaj.

Cele două părţi din cartea de faţă au mai apărut separat la Editura Deisis în traducerea părintelui Ioan Ică.

+++

La încheierea ediţiei (să zicem de noapte…:)) am aflat că mâine va ieşi la aceeaşi editură o carte de cuvântări a părintelui Zaharia Zaharou în traducerea maicii Maria R.

Părintele Zaharia Zaharou este arhimandrit în aceeaşi mănăstire fondată de părintele Sofronie în Anglia unde a devenit călugăr părintele Rafail.

Să ne jucăm – pentru o dimineaţă de luni mai senină…

Mă gândeam uneori ce rol ar trebui să joace în viaţa noastră, a adulţilor cu rate, bugete de cheltuieli, sarcini de serviciu, etc, etc – jocul. Jocul cu aproapele, cu soţia, cu copilul…

Cu copilul nu este greu de recuperat dimensiunea jocului pentru că te învaţă el regulile, te decongestionează, te ia de mână şi te duce în lumea inocenţei, nu mă mir ce bine rezonează părintele meu duhovnic (care este monah) la jocurile copiilor. El spunea la un moment dat că fără joacă mulţi dintre tinerii din comunitate nu ar fi primit cuvântul… Mi-a plăcut de asemenea reacţia unei mămici prietene care după ce ţâncul i-a pictat un perete proaspăt zugrăvit, s-a pus cot la cot cu el şi au măzgălit împreună toată camera…

Din cuvintele şi viaţa părintelui Serafim Rose

“În ce mă priveşte, eu mă tem mult mai mult de inimile reci ale celor (ortodocşi, n.r.) «corecţi intelectual»…”

Părintele Serafim Rose de la Mănăstirea Platina - Statele Unite

Fragmentele fac parte din “Viata si lucrarile parintelui Serafim Rose” de Ierom. Damaschin, Editura Sophia, 2005. Selecţia este realizată cred de redacţia www.razbointrucuvant.ro (am primit-o simultan din mai multe surse). L-am preluat integral pentru bucuria şi importanţa pe care am simţit-o în anumite pasaje, pentru unele nuanţe, am mai intervenit cu bold în unele dintre ele dar textul vorbeşte de la sine.

+++

Şi această poruncă avem de la El: cela ce iubeşte pre Dum­nezeu, să iubească şi pre fratele său. (1 In. 4, 21)

“Încrederea Părintelui Serafim în propria-i misiune creştea pe măsură ce el însuşi devenea un om al inimii. La începuturile lucrării sale misionare pusese accentul pe susţinerea adevăratei Ortodoxii, pe rezistenţa împotriva modernismului, renovaţionismului şi ecumenismului.

Despre cancer, alimentaţie sănătoasă şi dioxină

"Cancerul este o boala a mintii ,corpului si spiritului"

DUPA CE ANI DE ZILE A SPUS PACIENTILOR CA CHIMIOTERAPIA ESTE SINGURA CALE PENTRU A INCERCA (CUVANTUL CHEIE E A INCERCA !) SA SE ELIMINE CANCERUL, JOHN HOPKINS S-A HOTARAT SA PREZINTE SI CALEA ALTERNATIVA DE TRATAMENT A MALADIEI.

Noutati in tratamentul cancerului de la John Hopkins :

1. Cu totii avem celule canceroase in corp. Aceste celule nu apar,insa, la testele standard daca nu sunt in numar de miliarde. Cand  doctorii spun  bolnavilor ca nu mai exista celule canceroase in corpul lor dupa tratamentele efectuate, inseamna doar ca testele sunt  incapabile sa le masoare deoarece nu mai sunt in numar detectabil.

2. Celulele canceroase apar in corp de 6 pana la 10 ori in timpul vietii unui om.

Ελευθεροι Μοναχοι – Free Monks

Free Monks (Eleftheroi Monahoi) – ” Călugării liberi” - sunt o trupa de rock şi folk din Grecia care îmbrăcaţi în haine negre asemenea călugărilor ortodocşi , prin muzica lor şi alte activităţi, au încercat să interacţioneze cu tinerii greci, să rupă distanţele conformiste şi rigide care se creează uneori între aceştia şi clerul ortodox. Exemplul  Monahilor oferă un studiu de caz instructiv, o  încercare mai modernă a Ortodoxiei din Grecia de a-şi spori popularitatea în special în rândul tinerilor. Mai multe informaţii aici şi acolo…

Bine ai venit Sfânt Lemn!

14 Septmebrie 2009, Înălţarea Sfintei Cruci. Primirea părticelelor din Sfânta Cruce de la mănăstirea Pantocrator, Muntele Athos, în biserica Schimbării al Faţă. Muzica psaltică din fundal este interpretată de Arhimandrit Kabarnos Nikodimos şi reprezintă fragmente din Paraclisul Sfintei Cruci.

Salvarea a 60 de biserici de lemn – expozitie manifest

60 de biserici de lemn

O mana de oameni se lupta sa mai salveze ce se poate salva din acest segment al patrimoniul romanesc care se degradeaza si duce in pamant cu fiecare iarna care trece.

De Ziua Crucii Muzeul Taranului Roman, OAR, UAUIM si Fundatia Dala va invita la sala Foaier pentru vernisajul expozitiei 60 de biserici din lemn din nordul Olteniei si sudul Transilvaniei.  Deci 14 septembrie 2009 / ora 19.00
Expozitia este deschisa in perioada 11 – 30 septembrie / orele 10 – 18.

Expozitia 60 de biserici de lemn este un document asupra situatiei actuale a bisericilor de lemn din sudul Transilvaniei si din nordul Olteniei, un instrument de lucru pentru proiecte ulterioare de restaurare, cercetare etnologica, arhitectura etc. si face parte dintr-un proiect mai amplu de interventie de urgenta pentru monumentele aflate in situatie critica, bisericile de lemn fiind un element esential in cadrul peisajului cultural din sudul Transilvaniei si nordul Olteniei. Cele 60 de biserici de lemn contin circa 3000 mp de pictura care se afla in diverse stari de degradare. La unele monumente atat obiectul de arhitectura cat si pictura este in prag de colaps.

In occident tot ce este mai vechi de cateva zeci de ani are parte de cea mai mare atentie de la nivel local pana la forurile stiintifice. Cred ca la noi problema nu sunt fondurile ci educatia care duce la desconsiderare fata de istoria si patrimoniu. Nu mi se pare normal ca vechile case de lemn din Maramures as ajunga in Italia material pentru parchet de lux, nu mi se pare normal sa se permita constructia unor proiecte arhitectonice aberante, fara nici o legatura cu traditia culturala a locului. Dar asta este alta poveste…

Istoricul efortului echipei care a realizat si expozitia il puteti urmari pe:  http://60-project.blogspot.com/ . Din cate am inteles este nevoie de studenti si voluntari care sa ii ajute in demersul lor.

“The Lost Symbol”, o continuare la “Codul lui da Vinci”

"Simbolul pierdut"

“Simbolul pierdut” (“The Lost Symbol”), cel mai recent roman al autorului american Dan Brown, va fi pus spre vanzare saptamana viitoare in Marea Britanie în peste 6,5 milioane de exemplare, eveniment pentru care au fost pregatite forte de securitate fara precedent, scrie The Telegraph. O versiune electronica a romanului va fi lansata in aceeasi zi cu cartea tiparita.

“Simbolul pierdut” este a treia carte care il readuce in prim-plan pe Robert Langdon, profesor la Harvard, care porneste in rezolvarea unui nou mister. Expertii sustin ca acesta este cel mai cautat roman, dupa ultima carte Harry Potter. Romanul se va concentra de aceasta data asupra francmasoneriei.

Informaţia este preluată de pe HotNews şi nu mă pot abţine să nu redau şi comentariul  unui Mitică autentic:

caramizile lui dan brown ?
ia da-o incolo … cum incerc sa citesc una, dupa treij’de secunde cade pe sanduliul de lânga pat.
Cum ?
ce-i aia sanduliu ? aha, va sa zica stiti ce-i aia infringement, aplicatie, general manager, penthouse, brand de pleshcoi, land of choice, dar “descente du lit” tradus pe olteneste “sanduliu” nu aveti la bagajul cultural ???
sheim on iu !…